Ion Antonescu
Ion Antonescu s-a născut pe 2 iunie 1882, la Pitești, într-o familie de militari. După absolvirea claselor primare (1890-1894) și a primelor patru clase de liceu (1894-1898), a urmat Școala Fiilor de Militari Craiova (1898-1902), Școala Militară de Infanterie și Cavalerie (1902-1904), Școala Specială de Cavalerie Târgovişte (1905-1906), Școala Superioară de Război Bucureşti (1909-1911), urmată de un stagiu la Marele Stat Major (1911-1912) şi de Școala de Observatori Aerieni (1912-1913). După Primul Război Mondial a urmat un stagiu de pregătire la Academia Militară Saint-Cyr din Franța.
A fost un om politic român, ofițer de carieră, general, șeful secției de operații a Marelui Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și conducător al statului cu puteri dictatoriale.
Antonescu a decis intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler că teritoriile românești pierdute în 1940 ca urmare a Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate României sub presiunile Germaniei.
A fost demis de la conducerea statului de regele Mihai I prin Actul de la 23 august 1944. Pe 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război de Tribunalul Poporului din București. La 1 iunie 1946 a fost executat prin împușcare la închisoarea Jilava.
