Eugen Simion
Ioan Eugen Simion, critic și istoric literar, editor, eseist, profesor universitar român, membru al Academiei Române și președinte al acestui for din 1998 până în aprilie 2006, s-a născut pe 25 mai 1933, la Chiojdeanca, Prahova.
Este fiul Sultanei (n. Moise) și al lui Dragomir Simion, moșneni având o ascendență ardelenească. A fost căsătorit (1957-2006) cu Adriana Manea, decedată, și are o fiică. A studiat la Liceul „Sfinții Petru și Pavel“ din Ploiești, astăzi Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“ din Ploiești, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu. Între 1952 și 1957 a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București. Printre profesorii săi se numărau Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. A obținut titlul de doctor în științe filologice cu teza „Eugen Lovinescu, scepticul mântuit“, condusă de profesorul Șerban Cioculescu (1969).
După absolvirea facultății, a devenit cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu“ al Academiei Române (1957-1962), lucrând în colectivul „Eminescu“, condus de Perpessicius. În perioada 1962-1968, a fost redactor al „Gazetei literare“. Între anii 1964-1971, a fost lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române a Facultăţii de Litere de la Universitatea din București. A funcționat apoi, între anii 1970-1973, ca lector invitat de limba română la Universitatea Sorbonne (Paris – IV), apoi a obținut o bursă de studii în Republica Federală Germania (1974). Din 1971 a devenit conferențiar universitar, iar, din 1990, profesor universitar la Facultatea de Litere de la Universitatea din București. Din 2006 este director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu“ din București.
A publicat peste 3.000 de studii și articole în reviste de specialitate.
