http:http://www.youtube.com/watch?v=SiXErCRUAus
Feldioara şi Esenţa au 16, respectiv 15 ani. Ele sunt două dintre cele şase cabaline care mai există la Hipodromul din Craiova, un loc din ce în ce mai puţin frecventat de craioveni
În spatele velodromului, în apropierea padocului unde sunt ţinuţi câinii poliţişti, există hipodromul – monument istoric integrat în parc – care, pe vremuri, găzduia şi organiza competiţii sportive ale frumoaselor cabaline. Acum, în 2013, la 13 ani de la ultima competiţie – o etapă de campionat naţional –, tribunele arată dezolant, iar cai mai sunt doar şase, plus unul rămas să ajute la transport. „O persoană care a lucrat aici ni l-a lăsat nouă. E cel mai bătrân“, povesteşte administratorul Constantin Răduică despre calul care are o vârstă incredibilă: aproximativ 30 de ani.
Deşi nu mai concurează, caii sunt scoşi la plimbare pentru a se menţine şi au parte de îngrijire din partea celor patru angajaţi, care lucrează în ture. Hrana cailor – ovăz, lucernă, tărâţe, fân – ajunge la 100 de baloţi pe lună, preţul unuia fiind de 25-30 de lei. Totodată, animalele au cipuri şi paşapoarte, şi sunt ţinute sub supraveghere medicală, clubul având contract cu medici veterinari care le fac, periodic, vaccinurile şi deparazitările necesare, precum şi analizele. „Noi avem în permanenţă 100 de baloţi de mâncare rezervă. Ne-am descurcat foarte bine anul acesta (2012 – n.r.). Ca preţ, baloţii sunt mai scumpi iarna, cum e normal“, spune Claudiu Ştefan, directorul Clubul Sportiv Municipal (CSM) Craiova, de care aparţine o parte din hipodrom. „Noi avem doar grajdul cu caii, terenul şi furajeria“, tribunele aparţinând consiliului local. În total, hipodromul mai are, acum, 1,7 hectare, din cele 22 cu care era înzestrat în trecut.
Planuri pentru reînviere
Comportamentul cailor depinde, în general, de felul în care au fost crescuţi de oameni, ca în cazul oricărui animal domesticit. Feldioara, spre exemplu, o iapă neagră, de 16 ani, chiar caută afecţiunea oamenilor din jurul ei. La fel şi Esenţa, şi toţi ceilalţi cinci colegi ai lor, chiar şi cel mai bătrân, folosit la tracţiune. Cu puţin noroc, poate la vară vor afla mai mulţi craioveni câtă dragoste au de oferit aceste animale. „Încercăm să atragem publicul către noi pentru a face echitaţie, pentru agrement“, declară Claudiu Ştefan, directorul CSM Craiova. Momentan, acest lucru nu este posibil, căci clubul duce lipsă de un antrenor: Ovidiu Podaru, fost călăreţ, antrenor şi administrator, omul care a petrecut mai bine de 25 de ani în compania acestor cai, s-a pensionat din cauza problemelor de sănătate. „Vrem să reînviem hipodromul. După ce se face vremea frumoasă şi după ce găsim antrenor sau instructor, o să putem face ceva“, spun Răduică şi Ştefan, argumentând cu faptul că nu îi pot scoate pe cei şase cai la echitaţie fără să fie pregătiţi în prealabil şi reobişnuiţi cu călăria.
Banii, veşnica problemă
Construit iniţial ca să susţină financiar întreţinerea întregului Parc „Romanescu“, hipodromul nu mai produce nimic, acum, fiindcă nu există finanţele necesare pentru găzduirea de competiţii şi nici pentru a cumpăra cai mai tineri pentru a-i înscrie la astfel de întreceri. CSM Craiova, care aparţine de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, are în subordine alte nouă secţii de care trebuie să se ocupe, iar un cal, spre exemplu, ajunge undeva în jur de 70.000-80.000 de lei. Dar, toate ca toate, însă fără un antrenor nu se poate face nimic.
Ultimii bani investiţi în hipodrom au fost cei 80.000 de lei pentru lucrările din 2012, executate la grajdul care făcea mari probleme animalelor. Cererea pentru banii de reparaţii a fost făcută din 2010, iar în 2011, acoperişul ajunsese să fie foarte afectat din cauza iernii grele. Până la urmă, în 2012 s-a reuşit refacerea acoperişului, tocăriei şi a zugrăvelilor.
Administratorul de acum al hipodromului, Constantin Răduică, îşi aminteşte că, prin 2009, primeau şi vizite din partea copiilor cu autism, care veneau săptămânal să ia legătura cu aceste animale. Şi acum caii mai primesc vizite de la cei ce nu i-au uitat: „Mai sunt iubitori care vin cu zahăr, morcovi, varză”, continuă acesta, în timp ce, pe lângă umerii lui, se răsfaţă blânda Feldioara.
Chiar dacă nu vor mai concura din pricina vârstei, cei şase cai îşi aşteaptă oaspeţii în „musafirlâc“. Aşa, ca pe vremuri, când tribunele erau încă întregi, pline de oameni şi nu de verdeaţă, când echitaţia era un sport apreciat, iar acest loc era, într-adevăr, tratat ca un monument istoric.
