Arthur Schopenhauer
Arthur Schopenhauer, născut la 22 februarie 1788, a fost un filosof german, cunoscut mai ales pentru teoria sa asupra primatului „voinţei“ în sfera reprezentării lumii şi în comportamentul uman. După ce călătoreşte cu tatăl său în Europa, în 1809 începe studiul medicinei la Universitatea din Göttingen, la care renunță pentru a se dedica filosofiei. În 1811 pleacă la Berlin, unde audiază cursurile lui Friedrich Schleiermacher și ale lui Johann Gottlieb Fichte. Se transferă la Iena și, în 1813, obține titlul de doctor în filosofie. În lucrarea apărută după aceea, „Despre vedere și culori“, expune propria sa concepție în acest domeniu, în contradicție cu opiniile lui Goethe. În 1819, primește însărcinarea de a ține cursuri la Universitatea din Berlin, unde preda și Hegel, care era figura dominantă a filozofiei germane, acum criticat vehement de Schopenhauer. Opera sa principală, „Lumea ca voință și reprezentare“, apare în același an. Predă ca docent la Universitatea din Berlin până în anul 1831, când, din cauza unei epidemii de holeră, a cărei victimă a fost Hegel, se refugiază la Frankfurt am Main, unde va trăi retras până la sfârșitul vieții. Aici începe studiul filozofiilor budistă și hinduistă, precum și al misticilor creștinismului primitiv, fiind influențat în special de Meister Eckhart și Jakob Böhme. Schopenhauer încetează din viaţă în Frankfurt, la 21 septembrie 1860.
