Marin Teodorescu
Marin Teodorescu (cunoscut mai bine sub numele de Zavaidoc), născut pe 8 martie 1896 la Pitești, a fost un cântăreț român din perioada interbelică. El s-a născut într-o familie de lăutari, într-un oraş în care tatăl său, Tănase, era vestit. Acesta cânta la țambal și din strună, stârnind aplauze și admirația tuturor mesenilor din cârciumile în care își făcea programul. Tatăl său a murit pe când Zavaidoc avea vreo 14-15 ani. Pe atunci, vocea ieșită din comun a micului rapsod era deja faimoasă. Ar fi putut ajunge solist de operă dar, cum toate restaurantele renumite voiau să-l aibă în program, a ales banii. Zavaidoc știa deja o mulțime de cântece lăutărești. A fost trimis la Dumitru Mihăilescu Toscani, tenor al Operei Române pe la care treceau toate marile voci ale timpului. Toscani a încercat să-l prindă în mrejele operei, dar Zavaidoc a ales lăutăria. El a semnat primul contract cu casa de discuri Columbia și a scos disc după disc. Patima cu care cânta ținea oamenii la masă nopți întregi. Concurența era dură: Cristian Vasile, Jean Moscopol, Maria Tănase, Titi Botez ori Mia Braia. Însă „Cireșica“ de lângă Cișmigiu ajunsese să fie cunoscută, pentru călătorii cu tramvaiul, ca stația Zavaidoc. Marin Teodorescu a murit la 13 ianuarie 1945, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București. Multe din cântecele sale au devenit șlagăre ale muzicii lăutărești.
