Cazul gorjeanului Gheorghe Tudor, condamnat la 23 de ani de închisoare pentru o crimă pe care susţine că nu a comis-o el, a ajuns pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. De trimiterea tuturor documentelor la instanţa europeană s-a ocupat familia celui care acum îşi ispăşeşte pedeapsa în Penitenciarul din Craiova. Mama şi fratele lui Gheorghe Tudor nu şi-au pierdut încă speranţa că judecătorii vor constata nevinovăţia celui care are de stat după gratii 23 de ani. De ani de zile încearcă pe toate căile să îi convingă pe magistraţi şi pe poliţişti să reanalizeze toate probele şi declaraţiile aflate la dosar şi să constate dacă Gheorghe Tudor a fost sau nu complice la uciderea unei octogenare din Târgu Jiu.
Vinovat, nevinovat, vinovat
Cea mai îndârjită în lupta cu timpul şi cu instanţele de judecată este Jianu Nicoliţa. Femeia a fost alături de fiul ei din ziua în care pentru acesta a început calvarul vieţii sale. Jocul sorţii a făcut ca bărbatul să se întâlnească chiar în ziua crimei cu adevăratul ucigaş şi să îl ajute pe acesta să schimbe nişte valută. Adevăratul criminal a şi recunoscut într-o declaraţie scrisă că a participat singur la tâlhărirea şi la uciderea bătrânei care locuia singură într-o casă din Târgu Jiu. Spre deosebire de celebrul dosar „Marcel Ilie Ţundrea“, cazul lui Gheorghe Tudor atrage şi mai mult atenţia, având în vedere că bărbatul a fost găsit nevinovat de căre judecătorii craioveni, după ce iniţial Gheorghe Tudor fusese condamnat la 23 de ani de închisoare. În plus, cel acuzat a şi fost eliberat din arest şi a fost liber peste doi ani, până în momentul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a găsit din nou vinovat de crimă şi l-a retrimis după gratii.
Când au judecat corect: când l-au condamnat sau când l-au eliberat?
Pentru Gheorghe Tudor şi familia acestuia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reprezintă singura speranţă de a-l reabilita pe cel condamnat şi de a atrage atenţia magistraţilor din România asupra acestui caz.
„Ştiam că nu avem de ales şi că trebuie să mergem până la capăt când am epuizat toate instanţele din ţară. Am primit o adresă de la CEDO în care ni s-a comunicat Camera la care a fost repartizat dosarul pentru analiză. Să vedem dacă mai solicită documente sau ce se întâmplă, când o să primim un răspuns care să ne lămurească. Şi în România avem nişte procese pe rol şi sperăm să arătăm că s-a produs o nedreptate. Numai să reziste el în penitenciar pentru că a început să îşi pună amprenta asupra sa regimul de detenţie atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic. Este foarte greu să reziste când ştie că are de stat în închisoare atâţia ani, mai ales când se gândeşte că judecătorii l-au eliberat o dată. Nu ştim când au judecat corect: când l-au condamnat sau când l-au eliberat? A fost vorba practic de acelaşi dosar, de aceeaşi cauză“, a declarat Jianu Nicoliţa, mama celui întemniţat.
