Totul a început miercuri, în jur de ora 20.20, pe insula mare din Parcul „Romanescu“. Lângă podeţele pline de curioşi, lucrările de gheaţă ale lui Silviu Bârsanu – care a fost şi sărbătoritul zilei – se topeau în mijlocul ierbii. Bucăţi de apă îngheţată, colorate divers şi apoi reunite, au captat atenţia copiilor, a camerelor de fotografiat şi chiar şi a bicicliştilor care se plimbau prin zonă.
Întâlnirea artelor la intersecţia apelor
Dincolo de pod, pe partea din dreapta a insulei, o orgă, o chitară, amplificatoare, microfoane şi un laptop aşteptau să fie folosite pe mica scenă improvizată. Lângă ele, metri întregi de folie de plastic erau înălţaţi pe copaci. Curioşii priveau nedumeriţi. În spatele scenei, lucrarea lui Gabriel Giodea, simbolică pentru al treilea „răscruci“, şedea ascunsă şi cuminte între copaci. „AUG.3.2011“, sclipea ea în razele soarelui.
Între timp, actriţa Oana Stancu alerga printre oameni, într-o rochie ce părea să fie făcută din sacoşe de plastic. Cu o lavalieră la brâu, ea fugea printre trecători, în lung şi în lat, recitând cu pasiune diferite texte. Zâmbete şi mirare; toţi cei prezenţi erau curioşi, nefiind obişnuiţi cu astfel de reprezentaţii neconvenţionale. În acest timp, arhitectul Cristian Ciomu cânta la orgă, creându-i actriţei atmosfera necesară. Plină de energie, Oana Stancu şi-a încheiat monologul, dispărând printre copaci, pe nişte scări.
„Va fi o piesă creată spontan pentru dumneavoastră“
Arhitectul, dar şi chitaristul Iulian Albu i s-a alăturat lui Cristian Ciomu, împreună cu mezzosoprana Ilinca Zamfir. Improvizaţia celor trei a fost inedită. Vocea mezzosopranei părea venită din alte timpuri, parcă negăsindu-şi locul între cei prezenţi. Pentru unii a fost o muzică neînţeleasă, dezordonată; pentru alţii, atmosfera a însemnat altceva: un ceva nou în peisajul monoton al muzicii din ziua de astăzi.
Absentul serii a fost Mircea Suchici; muzica violoncelului său nu a mai putut fi auzită. L-am regăsit însă în fotografiile proiectate pe foliile de plastic de pe copaci, într-o rememorare video a tuturor „răscruciurilor“, începând din 2002 şi până în prezent. Cele mai frumoase momente ale acestor întâlniri din trecut, fotografii cu artişti, cu prieteni legaţi de artă au rulat timp de câteva minute bune, spre încântarea celor prezenţi, care priveau cu atenţie.
Poate cele mai surprinzătoare clipe ale serii au fost acelea în care Silviu Bârsanu şi artistul plastic Mihail Trifan împreună cu sora lui au urcat şi ei pe scenă, alături de Ilinca Zamfir, Iulian Albu şi Cristian Ciomu. „Înarmaţi“ cu câte un minigong, cu un clopot şi cu un shaker, artiştii din toate domeniile au făcut spectacol la „răscruci“. „Va fi o piesă creată spontan pentru dumneavoastră“, a mărturisit Cristian Ciomu. Ceea ce a ieşit a fost un cocktail muzical, o improvizaţie care i-a luat pe toţi prin surprindere.
Început la ora 20.20, spectacolul s-a terminat, sugestiv şi simetric, la ora zece fără zece. Coincidenţă sau nu, simetria începutului şi cea a sfârşitului au făcut casă bună cu improvizaţia şi imprevizibilitatea artiştilor. A fost o gură de aer şi o gură de cultură… neconvenţională.
