Nicolae Grigorescu
Nicolae Grigorescu s-a născut la 15 mai 1838. El este primul dintre fondatorii picturii române moderne, căruia i-au urmat Ion Andreescu şi Ştefan Luchian. A devenit un simbol pentru tinerele generaţii de artişti care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice şi să aducă la lumină valorile spiritualităţii româneşti. Printre cele mai cunoscute picturi ale sale se numără „Car cu boi“, „Atacul de la Smârdan“ sau „Fetiţa cu basma roşie“.
Grigorescu a studiat la Şcoala de Belle-Arte din Paris. A avut şapte lucrări în cadrul „Expoziţiei Universale“ de la Paris din 1867, a expus la Salonul parizian din 1868 tabloul „Tânără ţigancă“, a revenit de câteva ori în ţară şi, începând cu 1870, a participat la „Expoziţiile artiştilor în viaţă“ şi la cele organizate de „Societatea Amicilor Bellelor-Arte“. Într-un moment decisiv pentru constituirea culturii României moderne – în poezie se afirma geniul lui Eminescu – Nicolae Grigorescu întreprinde o spectaculoasă înnoire a limbajului plastic.
Alexandru Vlahuţă povestea că „viaţa lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viaţă simplă, tăcută, ordonată, puternică, închinată toată artei lui. În afară de artă, nimic nu exista pentru el. Acolo şi-a pus adânca lui iubire de natură, de podoabele şi de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în ţara şi în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr şi de frumos“.
