Acasă Local Calea ferată din România şi începuturile ei

Calea ferată din România şi începuturile ei

-

Calea ferată din ţara noastră se confruntă în această perioadă cu multe greutăţi şi cred că, în acest context, este necesar să fie evocate câteva etape din istoria acestui domeniu de activitate.

Pentru a marca începutul istoriei căilor ferate, trebuie precizat că prima cale ferată din lume destinată transportului de călători a fost inaugurată pe 15 septembrie 1830, adică acum aproape 180 de ani, în Anglia. Primul român care a călătorit cu trenul: Petrache Poenaru. Pe 27 octombrie 1831, linia a fost vizitată de tânărul bursier român Petrache Poenaru, inventatorul stiloului, care, în raportul său oficial, spunea printre altele: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una dintre minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane, sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi…“

Începuturile modeste de la noi

Prima linie de cale ferată de pe teritoriul actual al României a fost construită şi inaugurată pe 20 august 1854 pe traseul Oraviţa – Iam – Baziaşi. La început, a fost utilizată numai pentru transportul de cărbune pentru alimentarea vapoarelor care navigau pe Dunăre. A fost dată în folosinţă şi pentru transportul de călători la 1 noiembrie 1856, avea o lungime de 62,561 km. Dintre lucrările de artă de pe linia Oraviţa – Baziaş este de remarcat viaductul de peste valea râului Oraviţa, cu o lungime de 86,7 m şi o înălţime de 10,2 m, construit din zidărie portantă din cărămidă, rămas în funcţiune până astăzi. Calea ferată a fost deservită iniţial de 13 locomotive cu abur. Sectorul Oraviţa – Iam este funcţional şi astăzi. Are o lungime de 27 km şi este parcurs în aproximativ un oră.
Pe 15 noiembrie 1857, a fost dată în exploatare linia Timişoara – Jimbolia – Seghed cu o lungime de 114 km, iar la mai puţin de un an – respectiv pe 20 iulie 1858, linia Timişoara – Stamora Moraviţa – Iasenovo care făcea legătura feroviară cu Viena. În acelaşi an, pe 25 octombrie 1858, a fost dată în exploatare linia Arad – Curtici, cu o lungime de 17 km, care făcea legătura cu Budapesta.
După doi ani, pe 4 octombrie 1860, a fost inaugurată linia Cernavodă – Constanţa cu o lungime de 65 km.
Pe 15 decembrie 1863, a fost inaugurată linia Oraviţa – Anina, pentru a uşura transportul cărbunelui de la mina Anina spre Dunăre. Traseul, situat într-o zonă deosebit de frumoasă, are o lungime de 33 km, cu 14 tuneluri, nouă viaducte şi 100 de poduri şi podeţe. Această linie este în funcţiune şi astăzi, iar cei 33 km sunt parcurşi în aproape de două ore. Asta înseamnă o medie de 15 km/oră.
În 1867, s-a dat în exploatare linia Alba-Iulia – Simeria – Arad, cu o lungime de 211 km, respectiv ramificaţia Simeria – Petroşani de 78 km. Se menţionează că la Merişor era cel mai înalt pas de cale ferată din ţara noastră până la construirea căii ferate Braşov – Predeal.
În 1868, se construieşte linia Suceava – Vicşani care făcea legătura cu Viena prin Cernăuţi.
În anul următor, 1869, la 19 octombrie, s-a deschis linia Bucureşti Filaret – Giurgiu în lungime de 67 km. Interesant de menţionat că linia fiind simplă trebuia găsită o soluţie ca trenurile să treacă unul pe lângă altul. De obicei, într-o gară, se dubla numărul liniilor. Ei bine, la jumătatea distanţei Bucureşti – Giurgiu se află gara Comana care, la vremea aceea, era aşezată între linii, după sistemul englezesc. Fiecare faţadă deservea un sens de mers, iar aici trenurile se încrucişau.

Craiova – staţie de cale ferată

Pe 13 septembrie 1872 se deschidea oficial linia Piteşti – Bucureşti – Buzău – Galaţi – Tecuci – Roman – Suceava, iar pe 9 mai 1878, linia Bucureşti – Piteşti – Craiova- Vârciorova (la vremea aceea localitate de graniţă, iar acum se află sub apele barajului de la Porţile de Fier). Lucrările de construcţie la cei 642 km de cale ferată au început la 22 septembrie 1869, zi în care s-a pus şi piatra de temelie pentru principala gară a Capitalei, Gara Târgoviştei – aşezată pe o fostă proprietate a boierului Dinicu Golescu, aflată la marginea oraşului, într-un perimetru care începea din str. Ştefan Furtună – b-dul Dinicu Golescu şi se întindea spre nord, cuprinzând tot cartierul Grant („botezat“ astfel după soţul lui Zoe Golescu, englezul Effingham Grant), până aproape de comuna Giuleşti. Gara Târgoviştei a fost dată în exploatare pe 27 noiembrie 1870, cu prilejul deschiderii provizorii a căii ferate Bucureşti – Ploieşti. Staţia Craiova a fost pusă în funcţiune la data de 5 aprilie 1875, cu patru linii, fiecare cu o lungime de 250 m, la care s-a renunţat după ce între anii 1966-1967 s-a construit o nouă clădire pentru gara de călători.

Războiul demonstrează importanţa căilor ferate

A urmat Războiul de Independenţă – 1877. Lipsa unor căi de comunicaţie, a unor mijloace de transport a fost resimţită din plin. De aceea, începând cu anul 1880, statul român a adoptat o nouă strategie în domeniul căilor ferate.
În acest scop, pe 23 aprilie 1880, s-a înfiinţat „Direcţiunea princiară a Căilor Ferate Române“ care a răscumpărat, sechestrat şi unificat reţeaua de căi ferate de pe teritoriul României. De atunci, adică din 1880, respectiv de 131 de ani, a fost utilizat fără întrerupere acronimul C.F.R. – Căile Ferate Române.
În acest context, pe 30 octombrie 1881 a fost inaugurată linia de cale ferată Buzău – Mărăşeşti, prima linie studiată, proiectată şi construită în întregime de inginerii români.
Pentru comunitatea inginerilor, acest eveniment are mai multe semnificaţii. În primul rând, am arătat că suntem şi noi în stare să facem o lucrare de asemenea natură, fără să mai avem nevoie de alţii, în al doilea rând, costul mult mai scăzut, de trei ori mai mic decât preţul mediu realizat de concesiunile străine.

O întâmplare care merită ştiută

Inaugurarea s-a făcut la Focşani cu participarea regelui Carol I. Au fost invitaţi şi doi sergenţi de vânători care au avut o contribuţie remarcabilă la construirea liniei. La intrarea în sală însă, cei doi sergenţi au fost opriţi deoarece, conform protocolului, ostaşii cu grad inferior nu pot sta la masă cu regele. I se raportează regelui. Regele decide să se încalce protocolul pentru a exprima astfel sentimentul de dreptate care trebuie arătat celor ridicaţi din popor prin învăţătură şi ajunşi la înalte funcţii de conducere. În final, cei doi sergenţi au stat la masă cu regele. Acestea au fost începuturile, iar inginerii români au demonstrat multă iniţiativă şi creativitate.

Magistralele din Oltenia

Magistrala cărbunelui Filiaşi – Bumbeşti – Livezeni, unul dintre cele mai grele trasee din România, a fost începută în 1886, construită în cinci etape şi terminată abia în 1948 cu aportul tinerilor din acea vreme.
Magistrala Craiova – Calafat, cu lungimea de 108 km, este considerată linia cu cele mai frumoase clădiri pentru gări din Câmpia Română. Studiile au început pe 10 mai 1885, sub conducerea inginerului Elie Radu, şi au durat până în luna noiembrie, iar proiectarea – până în luna mai 1886. Lucrările au început abia în 1890. S-au realizat mai multe lucrări de artă, printre care două viaducte cu bolţi simple de beton, realizate aici pentru prima dată la noi în ţară: primul viaduct, de la kilometrul patru, este din zidărie de piatră cioplită, are trei deschideri şi înălţimea de 14 m; al doilea viaduct, de la kilometrul 18, este executat din zidărie de piatră mozaic, are trei deschideri şi o înălţime de 17 m. Cea mai importantă lucrare de artă a reprezentat-o podul peste Jiu, la intrarea în comuna Podari, construit pentru două căi – feroviară şi rutieră deasupra. Infrastructura s-a realizat din piatră cioplită la exterior, iar suprastructura din metal. Staţiile de cale ferată deservite încă de la început sunt: Jiul, Podari, Sălcuţa, Segarcea, Podărăşti, Afumaţi, Băileşti, Moţăţei, Maglavit, Golenţi, Calafat şi Calafat Port.

http://gheorghe.manolea.ro

ȘTIRI VIDEO GdS

24 COMENTARII