Ţăranii noştri, câţi au mai rămas, fac acelaşi lucru: cresc roşiile cu bălegar, fără substanţe to-xice. Dar agricultura de subzistenţă e doar pentru ei. Pe piaţă, s-au schimbat multe: clima, dorinţa producătorului de a scoate profit şi psihologia cumpărătorului.
Înainte, le puneau afară, în câmp, şi aveau să culeagă toată vara. Acum, spun că nici de mâncare n-ar mai aduna să le-ajungă. „Nu stropeam castraveţii niciodată, da’ era altu’ timpu’ înainte“, zice Păuna Iovescu. S-au schimbat şi clima, şi soarele, care încinge în neştire, şi oamenii. S-a modificat filosofia cumpărătorului, descrie piaţa Ştefan Grigore, şeful serviciului inspecţie din cadrul Direcţiei Agricole pentru Dezvoltare Rurală Dolj. „Acum vrea lucruri care să arate bine, să fie frumos ambalate. Ignoră însă ceea ce este esenţial – calitatea, absenţa substanţelor nutritive şi a vitaminelor, pe de o parte, şi prezenţa substanţelor de întreţinere, efectele toxice“.
Solariile
Îi ziceau „inima boului“: mare, aproape diformă, roşie ca sângele şi plină de seminţe. Miezul îi era cărnos şi gustos ca mijlocul unei lubeniţe coapte. Acum nu se mai găseşte pe piaţă. „Tipul ăsta de roşie ţine câteva zile şi pe urmă se moleşeşte, începe să se strice. Oamenii cultivă doar pentru ei“, spune Mihaela Roşca. În solar, căldura e aproape insuportabilă. Stropi de apă încep să apară pe piele în mai puţin de un minut de când ai intrat. Miros de folie încinsă, de frunze şi nisip întărâtat de picuri. Familia Roşca are şase solarii la Işalniţa. Cu roşii, castraveţi, fasole. Încep de primăvara. Pun răsadurile într-o zi. Fac echipă mare, cu femei care au lucrat înainte la sere şi cu oameni care să ajute la cărat sau la făcut gropi. După ce cresc, o dată la trei zile, vin să dea copilii (lăstari mici, altoiţi) după aţă. Pentru roşii, intră în solar la cinci zile, să le întreţină. Pun de două ori pe an: primăvara şi vara. Întâi, cu folie neagră pe jos, să nu iasă iarba, iar apoi, răsadurile cresc în jivii şi se plantează fără folie, ca să nu ardă. „Din cauza foliei sunt unele roşii verzi la mijloc. Nu e de la substanţe. Udăm pe fiecare zi şi dăm cu îngrăşăminte când intră boala“, spune fosta angajată a serelor de la Işalniţa, Păuna Iovescu. „Nu luăm produse de întreţinere de capul nostru. Avem ingineri care au lucrat la sere înainte şi care ne spun ce «mâncare» să folosim, câtă şi când. Că trebuie să dai, altfel rămân roşiile aşa, mici, iar castraveţii avortează“.
Pentru productivitate
În solarul alăturat sunt roşii. Nu sunt date cu nimic, nu sunt injectate. „Dar cât de coaptă ar fi, dacă o tai, tot verde e“, spune Mihaela Roşca. „Nu ştiu ce seminţe sunt sau de unde sunt aduse. Dar rezistă şi două săptămâni după ce le culegi“. N-a folosit niciodată substanţe care forţează creşterea: „Mă mustră conştiinţa. Poate mănâncă vreun copil. Mă gândesc cum ar fi să le dau fetelor mele astfel de hrană. La noi pot să facă teste să vadă că nu e nimic toxic. Şi la mamare, care e pe piaţă acum“. Bunica e la Craiova, soacra – la Timişoara. Stă de două luni acolo, la gazdă.
În total, în Dolj, sunt 10.157 de hectare cu legume cultivate în câmp şi solarii. În majoritatea timpului, mai puţin în lunile de iarnă, din cauza condiţiilor de temperatură, produsele româneşti domină tarabele şi rafturile. Clima, soiurile folosite şi comportamentul cumpărătorului au schimbat însă mult piaţa. S-au făcut analize, statistici. Esteticul a luat faţa calităţii. „S-a schimbat puţin lumea, oamenii au început să se orienteze către piaţă, spre productivitate. Pe vremuri, ţăranul producea pentru el, nu pentru comecializare. Când începi să cauţi profitul, apelezi şi la stimulentele de creştere şi de întreţinere, în detrimentul calităţii“, confirmă Ştefan Grigore.
Controalele tehnice
În fiecare zi, reprezentanţii Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic în Producerea şi Valorificarea Legumelor şi Fructelor sunt pe teren, urmărind dacă produsele de pe piaţă sunt sănătoase şi în condiţii de igienă. „Marile exploataţii au, în general, tehnologie, respectă concentraţia, perioadele pentru utilizarea îngrăşămintelor. Ţăranul nostru are mai puţine cunoştinţe şi mai puţini bani, ceea ce înseamnă că nu prea apelează la substanţe“, completează inspectorul Ecaterina Bojan. „Cert este că, atunci când încerci să obţii profit, când ţii roşia în solar cu folia pe cap şi o mai ajuţi să se menţină, forţând natura, jumătate din viaţa ei este artificială“. Controalele efectuate arată că aproximativ 70% din comerciaţi sunt în regulă. Amenzile acordate celor care nu respectă standardele de comercializare sunt între 1.000 – 5.000 de lei.
