La doi ani după ce inconştienţa unui tânăr a schilodit-o pe viaţă, Mihaela Barbu cere să i se facă dreptate. „Nu vreau să mă târăsc toată viaţa, legată de mama. Vinovatul trebuie să plătească!“.
Abia s-a întors de la şcoală. La fel cum o face de aproape doi ani încoace: cu mama alături, ajutând-o să nu se împiedice, să nu cadă, să meargă în siguranţă. A urmat ritualul obişnuit: s-a dezbrăcat, şi-a dat jos proteza, a pus-o lângă pat. Apoi a aşezat în sertar ciorapul de silicon – cârpit în nenumărate locuri. Acasă nu le poartă. Încearcă să le „ţină de bune“. Motivul, simplu: numai piciorul metalic a costat-o 44.000 de lei, acum un an. Iar cupele le-a schimbat de şase ori – câte 3.800 de lei de fiecare dată. Nu mai vorbim de drumurile la Oradea, la clinica de protezare, care o ajută de un an să trăiască la fel ca orice tânără de vârsta ei, de toate cremele şi unguentele cu care încearcă să-şi trateze rănile făcute de proteză, de drumurile zilnice cu taxiul spre şi de la şcoală.
Prea mulţi bani pentru o familie modestă, a cărei bogăţie consta doar în cei doi copii: Cătălin şi Mihaela. Şi, pentru că nu era de ajuns, vestea de marţi a căzut ca un trăsnet asupra familei aproape epuizate: apelul lor a fost respins de Tribunalul Dolj, rămânând valabilă sentinţa instanţei de fond. După ce a schilodit-o pe viaţă pe Mihaela Barbu, vinovatul nu va fi pedepsit decât cu plata unei sume de bani, bună să acopere doar o proteză.
Calvarul
În dimineaţa de 28 iunie 2008, un tânăr a zburat cu maşina pe refugiu, zdrobind piciorul drept al Mihaelei. Accidentul s-a petrecut la intersecţia străzii Râului cu bulevardul Ştirbei Vodă. Fata de 16 ani voia să plece până la ţară. N-a mai apucat.
A fost un calvar. Piciorul i-a fost amputat, desfigurând-o pe viaţă. După numai şase zile de la accident, a fost externată din spital. A urmat o perioadă crâncenă, în care tânăra s-a luptat, fizic şi psihic, să-şi accepte destinul. Familia, mama în special, era în pragul nebuniei.
„Preoţii ne-au salvat atunci“, povestea ieri mama Mihaelei, încă nerefăcută din şoc. „Venea părintele Gherontie, cu copiii de la ASCOR, cu Femeile ortodoxe şi stăteau cu noi până la 1.00, 2.00 noaptea. Fata trecea atunci prin chinuri neînchipuite, nu putea dormi, o «durea» sau o «mânca» piciorul lipsă, avea coşmaruri şi nici unul nu puteam accepta realitatea. Părinţii ne-au liniştit sufletele atunci. Ne vorbeau mult, ne rugam împreună. Ne-au spus să iertăm. Parcă îi aud şi acum… Dar e greu să ierţi pe cineva care, de când a comis nenorocirea, nu a venit o dată să ne întrebe de sănătate. Nu s-a uitat la noi la proces, nu a dat un bună ziua. Ne-au adus doar două cârje de plastic când eram în spital. Atât“.
Drepturile
Atunci când a reuşit să-şi adune gândurile şi să privească spre viitor, Mihaela Barbu şi-a cerut drepturile în instanţă. A vrut ca vinovatul să plătească pentru bontul pe care îl are acum în locul frumosului picior drept. Nu cu puşcărie, dar cu 125.000 de euro, socotiţi cent cu cent.
„Nu am cerut mai mult decât protezele până la 60 de ani. Nu pot să-i aduc pe părinţii mei pe drumuri. Ei s-au gândit să vândă apartamentul să mă ajute pe mine. Dar trebuie să plătească ei vina altuia?! Până la 23 de ani, trebuie să-mi mai schimb proteza de două ori. Apoi, după ce nu vor mai fi modificări de creştere, aş vrea să am o proteză foarte performantă, care să mă ajute să mă descurc singură. Poate nu mă voi angaja niciodată… Ori poate că nu mă voi căsători… Nu vreau să mă târăsc legată de mama toată viaţa! Trebuie să mă asigur că mă voi descurca singură. Vinovatul trebuie să plătească pentru că mi-a distrus viaţa! Vom face recurs!“.
În locul celor 125.00 de euro ceruţi, Judecătoria Craiova a hotărât ca şoferul şi societatea de asigurări să îi plătească Mihaelei Barbu 50.000 de euro.
Apelul, respins
După aproape un an de cercetări, în februarie 2009, Alin Codiţoiu, şoferul care lovit-o pe Mihaela Barbu cu maşina, a fost trimis în judecată, fiind acuzat de vătămare corporală din culpă. După mai multe termene de judecată şi amânări, pe 18 decembrie 2009, magistraţii de la Judecătoria Craiova l-au condamnat pe inculpat la doi ani de închisoare pentru vătămare corporală din culpă, maximul pedepsei prevăzute de Codul Penal. Judecătorii au dispus însă suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare. A fost admisă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, iar inculpatul şi societatea de asigurări la care acesta avea asigurarea RCA au fost obligaţi la plata sumei de 2.290,05 lei daune materiale. De asemenea, judecătorii au admis şi acţiunea civilă a Mihaelei Barbu şi au obligat inculpatul, alături de asigurător, la plata sumei de 21.469,52 lei daune materiale, la plata echivalentului în lei a sumei de 50.000 de euro, cu titlu de daune morale, precum şi la plata unei prestaţii periodice lunare în cuantum de 1.000 de lei, începând de la data pronunţării hotărârii.
Societatea de asigurări nu a fost de acord cu plata lunară a celor 1.000 de lei şi a făcut apel împotriva sentinţei date de Judecătoria Craiova. Şi Mihaela a contestat hotărârea Judecătoriei Craiova, considerând că suma nu acoperă nici pe departe suferinţa şi cheltuielile pe care le are cu protezele. Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj pe 25 februarie. Luni, judecătorii de la Tribunalul Dolj au respins apelurile, Codiţoiu urmând să execute pedeapsa dată de Judecătoria Craiova. Atât societatea de asigurări, cât şi Mihaela au posibilitatea să facă recurs la Curtea de Apel Craiova împotriva hotărârii Tribunalului Dolj.
