Deşi extracţia de cupru la Moldomin din Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, a fost întreruptă în 2006, când mina a şi fost închisă, directorul general al acesteia are salariul cât al unui secretar de stat, iar directorul economic, un consilier şi contabilul primesc fiecare echivalentul a 90% din suma respectivă.
Dintre cei 6.000 de angajaţi, câţi avea mina când funcţiona, în prezent doar 38 mai lucrează. 20 de muncitori au fost păstraţi pentru ecologizarea unui iaz şi 18 sunt personal TESA, restul fiind trimişi acasă din lipsa banilor.
„După ‘90 a fost o politică greşită pe plan naţional, la nivelul mineritului. Dintr-o dorinţă populistă a guvernelor care s-au perindat nu s-a făcut un plan strategic de dezvoltare a mineritului. Majoritatea miniştrilor care au fost şi-au pus problema să nu închidă nici o capacitate şi au dat subvenţii foarte mari, însă banii au fost împărţiţi minelor care nu aveau perspective. Nimeni nu s-a gândit la minele care aveau rezerve mari şi nu a dorit să le retehnologizeze şi le aducă la zi, iar banii s-au împărţit la zeci de exploatări miniere, în loc să se axeze pe două-trei care, în 2006, când se termina cu subvenţia, să fie viabile şi să reziste. În 2006, am închis pentru că nu mai puteam rezista, nu am mai putut schimba piesele, nu am mai avut bani, nu am mai avut ce să facem. S-a încercat o privatizare, dar nu a mers. De Moldomin au fost interesate foarte multe firme, dar toţi voiau să cumpere, pentru că nimănui nu-i convine să investească în ceva care nu este al lui. În perioada 2006-2010 s-a trecut la conservare şi la închidere. Noi nu putem să facem nimic pentru că avem în spate o datorie foarte mare. Până acum am reuşit să plătim salariile celor care au rămas, dar nu ştiu ce vom face de acum încolo, pentru că nu mai avem nici o rezervă de bani“, a declarat directorul unităţii Moldomin, Iacob Chişărău.
Din 2006, când s-a închis definitiv mina, şi până în 2010, cei din conducere şi personalul TESA şi-au luat salariile lunar, nu şi muncitorii, care abia ieri au primit salariile restante pe anul trecut, 1.060 de lei pentru fiecare lună. Datoriile către stat, fondul de pensii şi primăria din Moldova Nouă nu sunt însă achitate.
„Este vorba despre datorii foarte mari, de peste 239.275.500 de lei, bani pe care noi nu îi vom putea plăti niciodată. În 2007, a fost încheiat un contract de cooperare cu o firmă din Bucureşti, care a durat un an. Din cauza situaţiei economice la nivel mondial, nici societatea respectivă nu a mai rezistat şi a reziliat contractul. Pentru angajaţii care au rămas, 38, nu există restanţe la salarii, doar la cei plecaţi avem o datorie de 500.000 de lei, care reprezintă obligaţii la contractul colectiv de muncă. Acum nu avem nici o sursă de finanţare, abia reuşim să achităm salariile din lucrările de închidere mină“, a declarat directorul economic al Moldomin, Liubomir Novacovici.
În timp ce reprezentanţii conducerii primesc cumulat aproape 40.000 de lei, Moldova Nouă se situează pe primul loc în judeţul Caraş-Severin la şomaj, iar salariile muncitorilor se situează între 350 şi 700 de lei.
„Nu ştiu ce salarii primesc directorii, dar ştiu că eu am 25 de ani şi nu am unde să lucrez. Am fost paznic la o firmă, m-am căsătorit şi toţi banii pe care îi am sunt de la soacra mea, din Italia. Am înţeles că salariile directorilor de la mină ajung până la 100 de milioane de lei vechi… Păi un salariu aşa de mare pentru Moldova Nouă ar însemna foarte mult aici e sărăcie lucie. La noi, cel mai mic salariu este 350 de lei, iar cel mai mare ajunge abia la 1.000 de lei“, a spus un tânăr de Moldova Nouă.
Miile de mineri trimişi acasă sunt disperaţi şi multe familii au ajuns să se destrame pentru că, din lipsa banilor, unul dintre soţi a trebuit să plece la muncă în străinătate.
„Am lucrat aproape 18 ani la Moldomin şi ne-au trimis acasă pentru că nu mai aveau bani. Directorii au salarii fabuloase, de 100 de milioane de lei vechi, iar nouă ne spun că guvernul nu le dă bani! Păi ce ar însemna pentru zona noastră salariile pe care le au ei?!“, a spus un fost miner.
Speranţa ca mina Moldomin să îşi redeschidă porţile este aproape nulă, cu toate că directorii susţin că zăcământ de cupru ar mai fi.
Pentru cei patru oameni din fruntea minei statul a plătit, între 2006 şi 2010, aproape 15 milioane de lei numai pentu salarii, dar nimeni nu a catadicsit să găsească o soluţie pentru relansarea întreprinderii miniere, care în trecut asigura locuri de muncă pentru toate localităţile de pe Clisura Dunării.
