Are doar 43 de ani, o fiică pe care o adoră şi multe speranţe. Chinuit de o boală gravă, fostul fotbalist al Craiovei, Dragoş Popescu, are nevoie de noi.
Întâi a fost o durere ascuţită în glezna dreaptă. S-a prelungit. Apoi a apărut edemul. Piciorul s-a făcut butuc. Nu era omul care să se sperie, mai ales cu o experienţă vastă de entorse şi scrânteli pe terenul de fotbal. Aşa că, după ce şi-a făcut în minte un bilanţ al ultimelor luni, asigurându-se că nu s-a lovit şi nici n-a căzut, s-a dus frumuşel la un laborator de analize medicale să vadă ce-o fi. Rezultatul i-a dat emoţii: creatinina prea mare, ureea crescută şi ea, hemoglobina mică. Era clar, ceva nu era în regulă. Următoarea oprire a fost la medic.
Un bacşiş şi-o vorbă bună
Clienţii intră şi ies. Şi toţi îl salută pe Dragoş Popescu, fostul portar craiovean. Unii îl cunosc din cartier, alţii, de pe terenul de fotbal. Nici unul nu este însă indiferent la suferinţa prin care trece prietenul lor. Şi trec pe la barul de cartier – o afacere amărâtă de familie, pentru că nici unul dintre membrii ei nu mai este salariat – nu neapărat să consume ceva, ci să mai lase un biet bacşiş lângă cafeaua de un leu şi sucul de doi cincizeci. Doar-doar, l-or ajuta pe Dragoş, fostul fotbalist.
„Una mică, Dragoşe. Şi pune şi de-un ceai…“. „Vinee!“, zâmbeşte Dragoş şontâcăind de la masă la tejghea. Din când în când, face pe barmanul. Îşi mai umple timpul, deşi durerea nu-i dă pace o clipă.
„Ce faci, cum o mai duci? Mai bine?“, întreabă amicul, încercând să-şi ascundă grija din ochi. „Mai bine, mai bine“, zâmbeşte fotbalistul, în vreme ce cearcănele adânci i se lungesc sub ochi. „Bravo, mă, să te ajute Dumnezeu!“. Dragoş tace. Rugăciunea asta şi-o spune şi el. La fel şi toată familia lui. De zeci de ori pe zi, de când a început nenorocirea.
A scăpat de dializă. Dar…
Era în august 2006 când a primit diagnosticul: insuficienţă renală cronică, stadiul patru. După câteva zile de tratament – inutil, prescris la Craiova – Dragoş Popescu a plecat în Bucureşti. La Fundeni. Iar de atunci, de aproape patru ani, fostul fotbalist merge lunar la acelaşi medic, prof. dr. Mihai Voiculescu, să se trateze.
„IRC stadiul IV, glomerulonefrită cronică în tratament imunosupresor, HTA secundară renoparenchimatoasă, anemie secundară renală, dislipidemie mixtă secundară, steatoză hepatică grad II, coxartroză bilaterală, osteonecroză aseptică de cap femural drept stadiul III – operată, chisturi renale RS, osteoporoză“. Aşa scrie în foaia de ieşire de la ultima internare – începutul lui ianuarie. E grav, i-a spus medicul. Până acum l-a scăpat de dializă. Dar nu se ştie cât mai poate. Cel mai bine ar fi să facă un transplat.
Fotbalist fără noroc
S-a apucat de fotbal de mic. Îi plăcea la nebunie să joace mingea pe maidan, cu puştanii din vecini, să alerge, să fenteze, să înscrie. Dar cel mai bine se simţea stând în poartă. Nu era nimeni mai mândru decât Dragoş atunci când apăra poarta – construită din navete de pâine furate de la alimentară – şi toţi săreau pe el să-l îmbrăţişeze. Evident că şi-a dorit performanţa. Aşa încât s-a înscris la juniorii Universităţii, sub îndrumarea lui Gigi Mităchescu, fiind în aceeaşi generaţie cu Pavel Badea, Samir Zamfir, Nicolae Zamfir, Mogoşanu, Gică Popescu. A jucat apoi la Universitatea – Tinere Speranţe, apoi la Minerul Uricani, CFR Craiova şi Gaz Metan Craiova. Şi, până să se îmbolnăvească, a antrenat portarii la CFR.
Se uită în jur, la cele două cămăruţe ale barului, mobilate cu scaunele luate din casă, moştenite de la bunici, şi împodobite, ici-colo, cu beteala rămasă de la Crăciun. „Nu am fost la fel de norocos ca alţii“, zâmbeşte, „nu prea am câştigat bani. Am o pensie, soţia a făcut barul ăsta şi ne descurcăm cum putem. N-ar fi rău, dacă n-ar mai apărea şi bolile astea pe lume…“.
Comoara lui tata
Tăcere. Eu nu mai ştiu ce să întreb, Dragoş Popescu nu prea mai vrea să vorbească. Iar toţi prietenii din jur îi respectă dorinţa. Ţin prea mult la el şi parcă n-ar vrea să mai scormonească în durerea lui.
O zvârlugă apare de nicăieri. Un chiştoc de om, bine înfofolit şi cu obrajii bucălaţi şi îmbujoraţi, piticania se caţără pe genunchii lui Dragoş. „Fata mea“, spune, dintr-o dată înseninat, ridicând-o ca pe-un fulg şi aşezându-şi-o pe piept. „Adriana o cheamă, are trei ani. E comora lu' tata, prinţesa lui!“. O sărută cu blândeţe pe căpşorul blond, în vreme ce fetiţa îl cuprinde cu amândouă braţele de după gât, pupându-l zgomotos. „E fata mea. Am înfiat-o“, spune Dragoş într-un târziu. „Noi n-am putut avea copii, aşa că nu am stat pe gânduri şi am adoptat-o. Avea zece luni. Aflasem deja de boala mea când am luat-o, dar nu am dat înapoi. Cred că ea mă ţine în viaţă“.
Pe uşa ce dă în casă apare bunica. Îşi căuta nepoţica zburdalnică. „A, iar ai fugit la tati?! Of, of, că nu poţi sta departe de el!… Doamne, cât de mult îl iubeşte“, se opreşte o clipă bătrâna, în ochii obosiţi adunându-i-se lacrimi. „Ia spune, buni, cum zici tu în fiecare duminică, atunci când mergem la biserică?“ De alături, mogâldeaţa rozalie şopteşte, ţinându-se strâns de gâtul tatălui. „Doamne-Doamne, ajută-l şi pe tati meu să se facă bine!“. Şi se închină, rar şi corect, aşa cum a învăţat-o bunica.
Putem să-l ajutăm!
Dragoş Petrişor Popescu, fost fotbalist al Craiovei, are 43 de ani şi suferă de o afecţiune gravă a rinichilor. Pentru a putea trăi suficient de mult să-şi vadă fiica, Adriana, mare şi fericită, are nevoie de un transplant de rinichi, care trebuie efectuat în cel mai scurt timp. Din păcate, familia Popescu nu-şi poate permite să plătească intervenţia şi tot ceea ce mai implică aceasta. Costurile totale ar ajunge la aproximativ 30.000 de euro, bani pe care Dragoş nu îi are. Familia şi prietenii s-au gândit să iniţieze o campanie umanitară prin care să-l ajute pe Dragoş Popescu să fie din nou sănătos.
Cel care a luat iniţiativa acestei campanii este antrenorul echipei Chimia Craiova, Ilie Tilea, susţinut de preşedintele AJF, Nicu Neagoe. La jumătatea lunii februarie, va avea loc un turneu umanitar de fotbal, la care vor participa opt echipe.
Cei care vor să îl ajute pe Dragoş Popescu pot face donaţii în contul în lei deschis la BCR: RO25RNCB0495018095740001
sau pot contacta redacţia Gazeta de Sud la numerele: 0251/413100, 0251/413200.
