Studiile au scos în evidenţă faptul că, odată ce ne implicăm într-o relaţie de cuplu, activităţile efectuate separat sau împreună cu partenerul, ca şi natura slujbei sau anturajul pot influenţa sesizabil parametrii stabilităţii vieţii de familie.
Cuplurile necăsătorite
O relaţie aflată la început, scrie revista felicia.ro, în care partenerii nu-şi pun încă serios problema căsătoriei, nu este deloc scutită de problema împărţirii timpului, ci, dimpotrivă, aici pot apărea cele mai mari probleme.
Dacă vorbim despre tineri cu vârste până în 24 de ani, care nu sunt căsătoriţi şi nu locuiesc împreună, există o uriaşă presiune a nevoii de a petrece mai mult timp împreună. Din nefericire, în acest caz, tensiunea erotică determină o scădere a timpului de comunicare deschisă. Majoritatea timpului petrecut împreună este marcat în special de o permanentă încercare de a-l impresiona pe cel iubit, astfel că rămâne sub 10% pentru dialog sau alte activităţi care pot dovedi că există o reală posibilitate de înţelegere între parteneri. Indiferent cât de frecvente şi lungi sunt întâlnirile, partenerii nu se vor cunoaşte îndeajuns în cazul în care nu au o minimă experienţă de a locui împreună, de cel puţin şase zile. Aceasta este una dintre cauzele despărţirilor şi divorţurilor în căsătoriile la vârste fragede.
În cazul adulţilor care se cunosc de mai puţin de un an şi nu locuiesc împreună, comunicarea este privilegiată de cele mai multe ori din punct de vedere al timpului dedicat dialogului deschis. În acest caz apare altă problemă. În ciuda faptului că discuţiile sunt punctate mai raţional şi mai sincer, fiecare este obişnuit cu un anumit model de a-şi raţionaliza şi a-şi petrece timpul liber. Mai mult, în cazul experienţei de a locui împreună, pot apărea mari neînţelegeri legate de obişnuinţele fiecăruia de a-şi petrece timpul liber.
Dacă partenerii locuiesc împreună
În majoritatea situaţiilor de concubinaj, timpul liber petrecut de oricare dintre parteneri cu altcineva este un motiv de stres mai mare decât în cazul celor căsătoriţi. Totodată, relaţia de concubinaj presupune o libertate mai mare de primire a vizitelor din partea ambilor parteneri. Acest aspect reduce timpul de comunicare dintre parteneri şi creează deseori disconfort pentru cel care are o tendinţă de a domina mai accentuată sau este o fire singuratică.
Toate aceste aspecte ale împărţirii timpului, precum şi individualismul în activităţile din casă creează o tensiune anume în relaţie şi o distanţare treptată. Pentru cei care locuiesc împreună este foarte important ca toate aceste aspecte să fie discutate prieteneşte şi elegant, până la ajungerea la o înţelegere ce presupune un mic compromis din partea ambilor parteneri.
Cuplurile căsătorite
Împărţirea timpului în familiile fără copii devine problematică, mai ales atunci când soţii au temperamente diferite, obiceiuri şi tabieturi aparte, dar şi o anumită atitudine faţă de viaţa de grup, natura slujbei şi nevoia de odihnă.
Cuplurile proaspăt căsătorite
În cazul celor aflaţi în primii doi ani de căsătorie, care nu au locuit împreună până la legalizarea relaţiei, problema timpului este printre cele mai importante. Psihosociologii italieni au observat că adaptarea la noua condiţie de viaţă a celor proaspăt căsătoriţi depinde în mare măsură de felul în care aceştia îşi organizează timpul liber. Astfel, în foarte multe cazuri, natura slujbei ambilor parteneri sau numai a unuia poate face ca timpul pentru comunicare sau tandreţe să fie restrâns în raport cu aşteptările. Această uşoară dezamăgire poate crea o stare de tensiune pe care un temperament vulcanic, emotiv, să nu o suporte. Rolul secret al lunii de miere este tocmai cel al adaptării reciproce, mai ales la timpul de odihnă şi la perioadele din zi favorabile comunicării sau tandreţii.
Căsniciile fără copii
Una dintre cele mai mari probleme după depăşirea a doi-trei ani de căsnicie este cea legată de natura slujbei, programul de lucru în raport cu timpul rămas pentru treburile casnice, comunicare şi divertisment. Astfel, s-a demonstrat statistic că în Italia şi ţările balcanice, inclusiv România, pentru 80% dintre familii rămân, în medie, zilnic numai 12 minute de comunicare între soţi. Acest lucru devine extrem de incomod în situaţia în care numai unul dintre aceştia are o slujbă, iar celălalt are nevoie să i se acorde mai mult timp. În acest caz, soţul sau soţia care are surplus de timp liber va percepe oboseala celuilalt ca pe o lipsă de interes sau o distanţare. În cazul în care ambii lucrează, chiar dacă aceştia îşi vorbesc foarte mult, chiar peste trei ore, nu există mai mult de câteva minute de comunicare reală. Acesta este unul dintre motivele pentru care, odată cu trecerea timpului, apare monotonia, care deseori duce la tensiuni şi infidelitate.
Un cuplu mai vechi de cinci ani, fără copii, trebuie să caute cât mai mult timp pentru divertisment împreună. În cazul programului de lucru cu orar diferit al soţilor, secretul este de a profita la maximum de orele libere ce trebuie petrecute împreună într-un mediu relaxant, de preferat departe de aglomeraţia urbană.
