Programele Naţionale de Sănătate, între mit şi realitate
În România există programe naţionale de sănătate care ar trebui să ofere populaţiei educaţie sanitară, dar şi acces la servicii medicale gratuite. În realitate, multe dintre ele funcţionează doar pe hârtie, fondurile alocate sunt cheltuite haotic, fără să se vadă rezultate, iar populaţia află de aceste programe de obicei după ce banii s-au epuizat demult. Gazeta de Sud încearcă să vă informeze obiectiv despre problemele şi lucrurile bune din acest sistem pentru care sunt alocate sume foarte mari de bani.
În România se crede că 10% din populaţie ar putea fi infectată cu viruşii hepatitei B şi C, iar autorităţile nu fac mai nimic pentru a stopa fenomenul. Cu toate că sunt cunoscute potenţialul epidemic şi agresivitatea acestor boli, care în timp pot duce la cancer de ficat, nici măcar bolnavii depistaţi nu beneficiază la timp de tratament.
Potrivit unor estimări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în ţara noastră, mai mult de două milioane de români ar putea fi infectaţi cu virusul hepatitei B sau C. În ciuda acestor aprecieri îngrijorătoare, în România nu există statistici oficiale, ceea ce denotă o lipsă de preocupare a autorităţilor medicale în acest sens.
Ce sunt hepatitele?
Hepatitele sunt boli inflamatorii ale ficatului, care pot fi produse de viruşi, alcool, substanţe toxice sau medicamente, boli autoimune, deficite genetice, ischemie hepatică, obstrucţii biliare. Cele mai frecvente sunt hepatitele virale, existând cinci tipuri importante denumite după virusul care a produs infectarea: A, B, C, D sau E. Pătrunderea unui virus hepatic în organism poate fi urmată de apariţia unei hepatite acute, în 0-6 luni de la infectare.
Dacă unele hepatite (A şi E) se vindecă în majoritatea cazurilor, altele (B, C şi D) pot deveni cronice. Se poate vorbi de cronicizare dacă se constată prezenţa şi peste şase luni de la infectare a virusului activ în organism. Hepatitele cronice pot evolua în 10-20 de ani către ciroză, cu insuficienţă hepatică. Ciroza hepatică se poate complica apoi cu apariţia cancerului de ficat, dar şi simpla prezenţă a unuia dintre viruşii menţionaţi poate duce la apariţia cancerului.
Drepturile bolnavilor
Tratamentul nu vindecă boala, dar poate inactiva virusul o perioadă lungă de timp. Pentru că medicamentele pot fi foarte agresive, medicul specialist le recomandă doar în anumite condiţii şi după efectuarea temeinică a unor analize medicale. În plus, sunt şi foarte scumpe. Potrivit datelor furnizate de Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) Dolj, costul mediu al tratamentului pentru un bolnav este de 5.000 de lei. În 2009, cel mai scump tratament a costat 5.076,15 lei pe lună pentru hepatita C, iar cel mai ieftin a fost de 261,71 lei pe lună pentru hepatita B.
Din cauza costurilor imposibil de suportat de majoritatea bolnavilor, tratamentul pentru hepatitele cronice a devenit subcapitol în Programele Naţionale de Sănătate, pentru ca bolnavii să beneficieze de tratament gratuit, cheltuielile fiind suportate din asigurările publice de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.
Hăţiş birocratic
Cu toate că tratamentul gratuit este garantat prin lege, în România, acest drept este călcat în picioare. Pacientul trebuie să facă faţă mai întâi birocraţiei excesive din sistem. Proaspăt diagnosticat, el trebuie să meargă la medicul specialist care îi întocmeşte un dosar. Merge apoi cu dosarul la Casa de Asigurări de Sănătate din judeţul respectiv, unde sunt verificate toate documentele şi i se întocmeşte o fişă-scor. Pe baza acestor fişe, casa judeţeană alcătuieşte o listă cu toţi pacienţii cu dosare, în ordinea priorităţii, stabilite de scorul obţinut de fiecare. Toate dosarele depuse la casa judeţeană sunt trecute pe lista de aşteptare, în ordine cronologică. Lista este trimisă apoi lunar Comisiei Naţionale de Experţi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Comisia transmite, la rândul ei lunar caselor judeţene o listă cu dosarele care trebuie duse la Casa Naţională. În urma analizei documentelor medicale, Comisia de Experţi aprobă sau nu tratamentul, în funcţie de gravitatea cazurilor şi de fondurile disponibile. „Decizia comisiei este transmisă apoi pacientului de casa judeţeană. Asiguratul primeşte o copie după decizie şi în baza acesteia medicul curant prescrie reţeta, care se eliberează din farmaciile cu circuit deschis“, se arată într-un comunicat al CAS Dolj.
„Probabil, casa de asigurări aşteaptă să facem ciroză“
Foarte mulţi bolnavi nu primesc medicaţia imediat, cu toate că, după cum se ştie, cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât şansele ca el să dea rezultate sunt mai mari.
Pacientul poate să aştepte câteva luni sau chiar ani până să obţină aprobare pentru tratament. „Am 39 de ani şi am fost diagnosticat cu hepatită cronică de tip C, în 2007, când mi-am făcut analizele medicale în cadrul programului de evaluare a sănătăţii. Dosarul este depus la CAS din luna iunie 2008, dar nici până astăzi nu s-a aprobat. Probabil casa de asigurări aşteaptă să facem ciroză“, susţine George C.
Astfel de cazuri sunt destul de frecvente în judeţul Dolj. Potrivit informaţiilor furnizate de CAS, pe 24 iulie se aflau 166 de persoane pe lista de aşteptare pentru tratament. Cel mai vechi dosar era din 20 mai 2008.
Perioada de aşteptare s-ar putea însă prelungi, pentru că în 2009 s-au alocat, pentru hepatite şi alte boli care necesită avizul CNAS, 6.905.000 de lei, din care mai mult de 70% au fost cheltuiţi deja în primele şase luni.
Când vine însă vorba de hepatite virale, cea mai gravă problemă o reprezintă lipsa informării populaţiei, susţin medicii. „Oamenii ştiu foarte puţine despre faptul că hepatitele virale se pot transmite pe cale sexuală sau prin seringi nesterilizate, în special la consumatorii de droguri. Iar mulţi dintre cei care au informaţii, îndeosebi tinerii, nu conştientizează gravitatea acestor boli şi nu se protejează“, susţine consilierul superior în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Dolj, dr. Narcisa Dinică.
