Rolul poveştilor în educaţia copiilor

Reactivând copilul din noi, mi-ar plăcea să ne reamintim vremurile copilăriei noastre, cu basme şi poveşti nemuritoare, spuse pe îndelete de cei mari, pentru ca noi, cei de atunci, să putem înţelege mesajul transmis.
Scufiţa Roşie, Albă ca Zăpada, Harap Alb sunt doar câţiva dintre eroii copilăriei multora dintre noi. Aşteptam cu mare bucurie şi suspans fiecare poveste citită de părinţi ori bunici şi trăiam alături de preferaţii noştri întâmplările prin care aceştia treceau. Atenţi la replici şi succesiunea firului narativ, poveştile de altădată ne sunt familiare şi acum, după trecerea timpului, şi le recunoaştem aportul în educaţia noastră.
Astăzi însă, eroii copilăriei noastre sunt străini multor micuţi. Ei au fost înlocuiţi de Shrek, Nemo, Tom şi Jerry, personaje la fel de interesante, dar parcă fără farmecul eroilor din basmele pline de poveţe şi întâmplări din care copiii pot trage învăţăminte utile: să nu fim neascultători ca Scufiţa Roşie, să nu fim răutăcioşi ca mama vitregă a Albei ca Zăpada şi lista ar putea continua.
Din poveşti, copiii află care sunt consecinţele acţiunilor oamenilor, care sunt efectele faptelor lor. Antitezele atotprezente în poveşti îi ajută să facă diferenţa între minciună şi adevăr, între laşitate şi curaj, îi învaţă care sunt calităţile şi care sunt defectele cele mai întâlnite ale oamenilor. Trăind alături de personajul preferat întâmplările basmului, copilul învaţă despre lumea din jur, fără să fie el însuşi pus în situaţii periculoase sau dificile.
Alt avantaj major al poveştilor este acela că stimulează imaginaţia şi fantezia copilului. Povestitorul foloseşte cuvinte pentru a descrie imagini pe care cel mic nu le vede. De aici începe să funcţioneze imaginaţia copilului, care este nevoit să construiască în minte peisaje, chipuri, situaţii.
În afară de imaginaţie, poveştile stimulează intelectul micuţilor, care se străduiesc să reţină cât mai multe detalii ale poveştii, să memoreze cuvintele folosite de părinte pentru a fi capabil să le reproducă.
Este important să subliniem şi rolul benefic pe care poveştile îl au asupra afectivităţii unui copil. Frica, bucuria, iubirea sunt trăite de el la intensitate maximă, fără să fie pus în situaţii periculoase sau dificile. Există părinţi care îşi fac griji în legătură cu emoţiile prea puternice provocate de personajele negative. Copiii mai sensibili poate ar fi bine să beneficieze de o variantă puţin „îndulcită“ a poveştii, însă, în rest, nu avem de ce să ne temem. Poveştile îl pregătesc pentru momentul în care se va confrunta cu situaţii neplăcute. Oricum, basmul îi transmite copilului că totul se va termina cu bine, la un moment dat, şi este bine să îl creştem în acest spirit optimist.
Chiar şi la vârste foarte fragede, poveştile au un rol important în dezvoltarea copilului. Un bebeluş de câteva luni, ascultând poveşti, învaţă foarte mult despre limbaj, intonaţie, felul cum sunt create sunetele şi ce înseamnă ele.
Pe lângă efectul benefic asupra micuţului, să nu uităm de rolul poveştilor în relaţia părinţi – copil. Lipsa timpului îi face pe mulţi dintre noi să îşi abandoneze copiii în faţa televizorului, la desene animate, sau a calculatorului, la jocuri. Câte un basm spus măcar o dată la câteva zile creează între părinţi şi copil acea legătură specială dintre doi oameni care trăiesc aceleaşi senzaţii, au aceleaşi sentimente şi îşi imaginează aceleaşi scenarii. Complicitatea creată şi limbajul comun construit de părinte şi copil îmbunătăţeşte mult relaţia dintre cei doi. Momentul poveştii este special şi poate să se păstreze peste ani, când nu va mai fi nevoie de poveşti, dar va fi nevoie de discuţii ca între prieteni.
După ce ne-am reamintit cu toţii de poveşti şi rolul acestora în viaţa copiilor noştri şi în relaţia părinte – copil, ne putem întreba: Când am spus ultima oară o poveste copilului nostru? Cum au fost acele clipe? Ne putem bucura de acest lucru mai des?