Doi tineri plini de curaj, care fac parte dintr-o comunitate săracă din Polovragi, şi-au luat viaţa în mâini şi încearcă să-şi depăşească limitele. Unul este singurul afacerist din cătunul Rudărie, iar celălalt – unul dintre cei doi studenţi ai comunităţii de rudari din Polovragi.
În cătunul Rudărie, din comuna gorjeană Polovragi, trăiesc aproximativ 460 de suflete. Unii mai bine, alţii la limita subzistenţei. Unele dintre caracteristicile acestor oameni sunt credinţa în Dumnezeu şi respectul reciproc. Bătrâni şi tineri, rudarii din Polovragi sunt conservatori şi acceptă cu greu ideile noi. Ca să ieşi din tiparele comunităţii, trebuie să ai curajul de a-ţi înfrunta chiar şi familia. Principala îndeletnicire a bărbaţilor din Rudărie este cioplitul lemnului, iar a femeilor – împletitul nuielelor. Coşurile lor nu se mai vând şi abia reuşesc să mai facă rost de o comandă mai mare. Conştienţi că traiul cotidian nu mai poate fi asigurat din practicarea vechilor meserii, Leonard Cărăuşu şi Daniel Şelaru au decis să facă altceva.
Leonard – studentul la Teologie
Are 30 de ani şi a vrut să facă şcoală, conştient de faptul că lumea se schimbă şi nu poate ţine pasul altfel. În adolescenţă a decis să urmeze Seminarul Teologic, pentru ca într-o bună zi să îmbrace haina preoţească. Leonard Cărăuşu nu este căsătorit şi nici nu s-a bucurat de sprijinul familiei sale. Tânărul a urmat vreme de cinci ani cursurile Seminarului Teologic din Vâlcea, după care s-a întors acasă, în cătunul Rudărie. Când şi-a anunţat familia că va urma Facultatea de Teologie din Sibiu, tatăl său i-a zis: „Mai lasă, tată, şcoala asta! Mai stai şi pe acasă. Ce o să faci cu atâta şcoală?“, îşi aminteşte tânărul. „Îmi doresc să devin preot, aş vrea să plec din acest sat, pentru că, după cum bine spune o vorbă, «nu poţi fi profet în satul tău». Am stat cinci ani la Vâlcea şi eram hotărât să fac facultatea. Am reuşit şi acum sunt în anul doi la Sibiu, la fără frecvenţă. Nu mă descurc prea bine cu banii, dar voi răzbi. Sunt cântăreţ la biserica din Baia de Fier“, a povestit Leonard Cărăuşu.
El este omul care a ridicat ştafeta în cătunul Rudărie, primul care a înţeles importanţa şcolii. A fost privit de multe ori ca un om nemulţumit de viaţa sa. A avut curaj şi a păşit în faţă. O vreme a fost şi coordonatorul unui proiect pe fonduri PHARE – „Rudarii, între tradiţie şi modernism“. În scurtă vreme va îmbrăca haina preoţească şi îşi va întemeia o familie.
Daniel Şelaru – omul cu iniţiativă
Familist convins, rudarul de 35 de ani are de câţiva ani propria afacere. Prima din cătunul Rudărie. Daniel Şelaru este tatăl a doi copii, o fetiţă de 11 ani şi un băiat de doi. Sunt cele mai importante persoane din viaţa sa şi ar vrea să le ofere un viitor sigur. Daniel îşi aminteşte că a început de la munca de jos, a dat cu coasa, a mers la săpat pe la săteni pentru a strânge bani, apoi a plecat la muncă în străinătate şi a încercat tot ce se putea pentru a avea o viaţă mai bună. Mereu l-a sprijinit familia sa, mai ales soţia şi părinţii. „Sunt mulţumit de ceea ce am făcut până la această vârstă. Am muncit, am o casă şi o afacere şi îmi doresc să îi ajut pe oamenii din sat. O să încerc să fac o echipă de tâmplari şi dulgheri care să muncească pe un salariu decent, să aibă şi ei şansa lor. Mă ocup de vânzarea şi prelucrarea materialului lemnos şi de materiale de construcţii. Cred că aş putea să fac rost de contracte în construcţii, de aceea am vorbit despre o echipă“, a afirmat Daniel Şelaru.
Bărbatul se declară bogat sufleteşte, împlinit şi plin de vise. Vrea să deschidă un magazin alimentar pentru săteni, singurul din cătun, şi să ajute o bătrână cu handicap de vedere şi locomotor, care locuieşte într-o colibă. „Pentru copiii mei îmi doresc să facă şcoală, ăsta este viitorul. Fata dansează foarte bine şi o voi da la ansamblul de dansuri din comună. Băiatul este mic. Afacerea cu lemnul am pornit-o cu un împrumut bancar şi cu sprijinul moral al tatălui meu. M-a încurajat mereu să fac ceva ca viaţa să ne fie mai bună. El a avut 12 fraţi şi o viaţă grea. A fost cioban ani buni, muncind pe produse agricole. Nu vreau greutăţi pentru copiii mei şi doresc să le ofer o bătrâneţe liniştită părinţilor“, a spus, zâmbind, Daniel.
Cei doi tineri sunt verişori. Daniel şi Leonard se înţeleg bine. Amândoi ar dori ca toţi rudarii din cătun să fie animaţi de dorinţa de a avea un trai mai bun.
