Atmosfera generală a vieţii noastre cotidiene îşi va pune pecetea asupra amintirilor copiilor despre viaţa de familie. Experienţele şi relaţiile de care au avut parte în anii de formare vor constitui fundalul relaţiilor lor de mai târziu – în căsnicie, în familia proprie, în viitor, în general.
Este foarte important ce facem cu micuţii noştri, pentru că valorile noastre se transmit de la o generaţie la alta prin intermediul comportamentului nostru. Copiii ne urmăresc şi preiau felul în care trăim laolaltă zi de zi, iar ceea ce învaţă le serveşte drept model toată viaţa. Ne putem gândi la actele noastre iubitoare ca la un fel de lanţ al dragostei care se întinde peste generaţii, de la cele trecute la cele viitoare.
Faptul că le oferim copiilor noştri o lume plină de încurajare, de toleranţă şi preţuire, o lume în care să aibă parte de acceptarea, aprobarea şi recunoaşterea noastră, o lume în care să dăruiască din tot sufletul le poate transforma calitatea vieţii atât lor, cât şi tuturor celor care le sunt în preajmă.
Vă invit să ne bucurăm de tot ceea ce este mai bun din partea copiilor noştri – şi, de fapt, a tuturor copiilor: de pe stradă, din oraş, de departe. Să facem tot ce ne stă în puteri pentru a le fi mai uşor să dea ce au mai bun în ei. Până la urmă, este vorba de cartierul nostru, de oraşul nostru, de ţara noastră, de planeta noastră.
Să le aşternem copiilor noştri calea astfel încât să poată vedea lumea în cea mai bună lumină posibilă. Să o considere – şi să o ajute să devină – un loc în care este plăcut să trăieşti. Nu ar fi oare minunat?
Am recitit zilele acestea un poem scris în 1954 de Dorothy Law Nolte, care a susţinut foarte multe workshop-uri dedicate vieţii de familie. Este surprinzător cum aceste învăţăminte au rezistat probei timpului, oferind o abordare raţională a educaţiei copiilor pentru generaţii întregi de părinţi. El ne reaminteşte că putem găsi oricând dorim timp pentru a ne contopi din nou cu ceea ce este important pentru noi în viaţa de familie.
Pe parcursul citirii acestor rânduri, veţi recunoaşte probabil ideile care se transmit. Într-adevăr, poemul ne conectează la ceea ce ştim deja în sinea noastră, dar are capacitatea ca această experienţă împărtăşită să devină vie şi palpabilă, astfel încât să încurajeze evoluţia unui parteneriat între noi şi copiii noştri.
Dacă trăiesc în critică şi cicăleală,
Copiii învaţă să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate,
Copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă,
Copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă,
Copiii învaţă autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol,
Copiii învaţă să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie,
Copiii învaţă să simtă invidia.
Dacă trăiesc în ruşine,
Copiii învaţă să se simtă vinovaţi.
Dacă trăiesc în încurajare,
Copiii învaţă să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranţă,
Copiii învaţă răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă,
Copiii învaţă preţuirea.
Dacă trăiesc în acceptare,
Copiii învaţă să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare,
Copiii învaţă să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere,
Copiii învaţă că este bine să ai un ţel.
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi,
Copiii învaţă generozitatea.
Dacă trăiesc în onestitate,
Copiii învaţă respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine,
Copiii învaţă să fie drepţi.
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie,
Copiii învaţă respectul.
Dacă trăiesc în siguranţă,
Copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi.
Dacă trăiesc în prietenie,
Copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.
