Opt ani s-a pregătit pentru asta. Opt ani „a văzut“, cu ochii minţii, fiecare detaliu. De la pregătirile începute cu prea multe zile înainte, până la momentul cel mai aşteptat – trecerea „dincolo“, în lumea celor „vii“, a celor liberi. Când, în sfârşit, s-a întâmplat, realitatea a întrecut însă orice plăsmuire: „vacanţa“ de libertate a fost cel mai frumos lucru din viaţa deţinutului Marius Pampu.
Întâi a auzit că ar fi vorba de cinci zile. I s-a părut incredibil: nici un alt deţinut cu pedeapsa lui nu a primit vreodată o permisie atât de lungă. Apoi a aflat că termenul s-a scurtat la trei. Nu s-a întristat, ba, dimpotrivă! Dacă ar fi avut mai mult timp, poate că nu ar fi avut cu ce să îl umple… După atâta vreme petrecută „dincolo“, libertatea i se părea acum prea complicată, înspăimântătoare chiar. Deci, trei era un număr bun, s-a gândit, cu ochii „zâmbindu-i“ pentru prima dată în cei opt ani.
Apoi a început să se pregătească. De data aceasta, cu adevărat. Şi-a ales mai întâi hainele. Le-a tot schimbat între ele, spălat şi călcat, probat şi răsprobat. Până la urmă, s-a decis: va lua trei tricouri, două perechi de pantaloni, o cămaşă, toate primite în pachetele lunare şi păstrate cu sfinţenie pentru momentul mult visat. Bermudele le-a dat la atelierul de croitorie, să i le modifice: era singura pereche, iar de anul trecut luase câteva kilograme. Cum nu avea de unde şi când să cumpere altele, n-a avut de ales… Lenjerie intimă, câteva produse de toaletă, adidaşii, sacoşa roşie luată cu împrumut, şi bagajul a fost gata cu mult timp înainte de ziua cea mare.
Pasul numărul doi a fost pregătirea cadourilor. Avea mulţi prieteni pe care urma să-i întâlnească negreşit şi nu se făcea să meargă în vizită, după atâta amar de ani, cu mâna goală. Păstrase câteva exemplare din revista Descoperă – unde el, Marius Pampu, câştigase locul trei la un concurs de fotografie. Printr-o cunoştinţă de la fabrica de încălţăminte a penitenciarului a făcut rost şi de o plasă de maimuţoaie-breloc din piele, numai bune de lăsat prietenilor, suveniruri de la „răcoare“.
Sărbătoarea lui
Numărătoarea inversă continua. Ziua mult – aşteptată se apropia cu paşi repezi. Mai avea câteva lucruri de pus în ordine. Întâi, să-şi ducă la bun sfârşit sarcinile de la locul de muncă – montatul emisiunii săptămânale şi alte câteva materiale video. Şi, în cele din urmă, cele mai plăcute îndeletniciri – tuns, frezat, tăiatul unghiilor – mai migăloase decât pentru o zi de Paşti sau de Crăciun. Şi nu greşea: sărbătoarea lui era mai însemnată decât oricare alta. Încă o revizuire a bagajului, câteva sfaturi de la „tovarăşi“, o listă de cumpărături dată din mână-n mână şi…
Fix la ora 6.00 s-a ridicat din pat. Oricum, nu prea închisese ochii în noaptea respectivă, aşa că nu avea rost să mai piardă vremea. Minutele se scurgeau cu greutate, de parcă îi făceau în ciudă. Toaleta de dimineaţă. Micul dejun. Sacoşa mutată din nou, mai la vedere… A mai trecut o oră. Discuţii care să umple timpul şi agenda telefonică sucită în buzunar de 20 de ori. Mai era puţin. S-a îmbrăcat cu meticulozitate, şi-a potrivit şapca pe cap. Când s-a dat OK-ul, era deja la uşă. Emoţiile de rămas-bun aproape îl gâtuiau. Deci, chiar se întâmpla, era adevărat! N-a mai aruncat nici o privire în urmă, de parcă zidurile care-l ţinuseră prizonier se ştergeau şi din suflet, şi din oraş. A ieşit afară, aproape buimac, uimit de uşurinţa cu care paşii i se ordonau pe scări, pe trotuar. Nenumăraţi, nesupravegheaţi. Era liber. După opt ani.
Ziarist după gratii
Povestea lui Marius Pampu a apărut în Gazeta de Sud acum doi ani. În 2000, el a fost condamnat la 12 ani de puşcărie. S-a întrerupt atfel o carieră de succes în presă – Marius fiind, la vremea aceea, jurnalist în Craiova, în presa scrisă şi radio, şi corespondent PRO TV. Deţinutul Marius Pampu este operator şi realizator de emisiuni în cadrul studioului cu circuit închis Info TV, al Penitenciarului de Maximă Siguranţă Craiova.
