„Înalte şi blonde“, de Jean Echenoz
Editura Leda, 2008
„Cherchez la femme“, zice proverbul şi exact asta ne pune să facem Jean Echenoz în cartea sa „Înalte şi blonde“. De obicei, detectivii caută comori, criminali, şantajişti. Personajele noastre – producătorul de televiziune Paul Salvador şi angajaţii săi – caută o blondă, fostă starletă, pe nume Gloria Stella sau Gloria Abgrall. Iar ea are un obicei prost: îi aruncă pe cei care nu îi plac de pe stânci, balcoane, din lift sau de pe poduri. (sic tranzit Gloria…). Ea e greu de găsit, pentru că vrea să rămână în anonimat şi este ajutată de un personaj ciudat, în parte înger păzitor, în parte reprezentare a răului, al cărui nume, Beliard, este chiar unul dintre vechile nume ale diavolului. Gloria şi diavolul reprezintă un lucru la care putem medita, chiar şi în timp ce citim un roman de aventuri. Iar acest personaj dă o notă de roman negru şi supranatural întregii poveşti. Dacă vreţi un roman poliţist amuzant, combinat cu puţin umor negru, călătorii şi o frumoasă poveste de iubire în care totul se termină cu bine, romanul lui Jean Echenoz – „Înalte şi blonde“, distins în 1995 cu premiul Novembre, este exact ce trebuie: o carte proaspătă, la fel de deconectantă ca un film de aventuri, dar care poarte fi citită în multe chei. De ce o căutăm noi, cititorii, detectivii şi producătorul de televiziune Paul Salvador pe Gloria? Bineînţeles, pentru glorie! Dacă a ei sau a celor din jurul ei, asta rămâne să descoperim citind cartea.
Doina DORU
