Unii l-au apucat pe Dumnezeu de picior şi de-atunci îl ţin cât pot de strâns, încercând să-l prindă şi de celălalt. Pentru ei, SLK-ul e deja expirat şi vor credit pentru un BMW. Au o casă, poate chiar mai multe, dar parcă n-ar strica încă un teren. Pe aceleaşi străzi pe care merg, trec şi bătrânii oraşului. Îşi iau şi ei împrumuturi, dar pentru a-şi plăti întreţinerea. Îşi cumpără şi ei teren, dar pentru locul de veci…
O vacanţă? I-au uitat, cu siguranţă, şi gustul, şi mirosul. O întâlnire cu colegii de altădată? Ar însemna prea mult pentru buzunarele lor cârpite şi goale. Un frigider nou, căci cel vechi are aproape aceeaşi vârstă cu ei? Pensia lor întreagă pe şaizeci de zile. Şi întreţinerea cu ce s-o mai plătească? Şi gazele din iarnă cu ce să le achite? Adună bănuţ lângă bănuţ şi în fiecare lună se duc conştiincioşi să achite cotizaţia la Casa de Ajutor Reciproc pentru Pensionari (CARP). Iarna trecută le-au prins bine leii luaţi. Şi-au achitat întreţinerea, că prea se adunase mult. Au renunţat de mult la televizoare noi, nici gând să mai plănuiască vreo plecare din oraş, când ei abia mai au bani de hrană. Cu fiecare an care trece, rândul celor înscrişi la CARP creşte. Sunt acum, în evidenţele contabile, circa 22.500 de membri.
Stabilesc singuri ratele
„Credit pentru locuinţe“, „credit imobiliar“, „credit de nevoi personale“, „credit auto“. Niciunde nu găseşti, însă, „împrumut pentru plata întreţinerii“ sau „împrumut pentru locul de veci“. „Pentru asta vin la noi. Nu vor bani pentru altceva. Unii mai au nevoie şi pentru aprovizionarea de toamnă, să facă murături, de exemplu. Cei mai mulţi solicită vreo 3.000 de lei, deşi pot merge până la 8.000, depinde de pensie. În medie, aceasta este de 400 de lei“, a povestit Florentina Ionescu, contabilul-şef al Casei, care de 31 de ani lucrează în acelaşi loc. Îşi fac calcul după calcul şi apoi, când ştiu sigur că se pot achita de datorie, vin să facă împrumutul. Se girează între ei, dacă nu-i poate ajuta altcineva. Îşi fac singuri socotelile şi cer termen: un an, doi, maximum trei. Patru-cinci lei pe lună pot plăti fără să-şi ia de la gură. Atât trebuie să returneze: minimum 1% din pensie.
Pe apa datoriilor
Iarna e cel mai greu. Gazele strangulează portofelele, întreţinerea suflă din calorifere, Crăciunul bate la uşă, gripa intră fără să ceară voie. Acum se adună restanţele. O dată cu venirea primăverii, din cei 8-9.000 de oameni care solicită împrumuturi la CARP, mulţi încep să-şi achite datoriile. „N-am ţinut caloriferele deschise în amândouă camerele, doar în dormitor şi la bucătărie. Că acolo stăm mai mult. Le mai închidem peste zi, dar nu putem să stăm fără căldură, că aşa e când îmbătrâneşti. Te dor oasele, nu mai e corpul rezistent“, povesteşte doamna Popescu. Are peste 70 de ani şi datorii la întreţinere. Dar şi-a făcut un calcul şi până în iarna următoare, cu bani de la Casa de Ajutor, le achită. „Eu am nevoie de bani pentru un loc de veci, că e câteva zeci de milioane (lei vechi – n.r.). Vreau să fiu îngropat lângă soţia mea“, îşi doreşte domnul Văduva. „Bieţii oameni! În ultimii doi ani, sunt din ce în ce mai mulţi care fac împrumuturi. Nu se gândesc la vacanţe, telefoane, frigidere, ci doar cum să îşi achite restanţele la căldură, la gaze şi cum să plătească locul de veci…“, spune contabilul-şef Florentina Ionescu.
