În mijlocul platoului Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, constructorii stau la taifas pe bani publici cât e ziulica de lungă. Pentru diversiune, un tractor este plimbat din jumătate în jumătate de oră prin şantier.
În şantierul de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ se lucrează cu pauze lungi şi dese. Doi sezonieri încarcă şi transportă zilnic roabe de material, în vreme ce angajaţii cu staif, în salopete roşii, supraveghează. Investiţia de peste şase milioane de lei prin care Primăria Craiova intenţionează să modifice arhitectura platoului de la teatru a intrat pe mâna SC UTI Internaţional, aceeaşi care a contractat în 2006 şi modernizarea Pieţei „Mihai Viteazul“, din centru, lucrare tărăgănată până la limita răbdării craiovenilor. Întrebat de ce băieţii stau la umbră, directorul filialei oltene a UTI, Cristian Ignat, a spus că muncitorii trebăluiau atunci când s-a deplasat el în şantier. „Am fost şi eu acolo după ce m-aţi sunat. Să ştiţi că se munceşte. Şi aş putea spune că suntem în grafic. Oricum, nu vor fi probleme cu această investiţie, fiindcă termenul de finalizare este februarie 2009“, a declarat Cristian Ignat. A doua zi, aceeaşi stare de lehamite pe platou, cu deosebirea că oamenii în salopete roşii nu mai stăteau la taclale aşezaţi, ci în picioare, mimând diverse acţiuni fără finalitate. L-am invitat pe director la teatru, în afara gardului de tablă în spatele căruia se taie frunze la câini şi cu promisiunea că nu o să-i anunţe nimeni pe muncitori că şeful cel mare sau presa sunt cu ochii pe ei, să ne explice la ce anume se munceşte când se stă. După ce a spus că vine, Cristian Ignat a solicitat amânarea întâlnirii, pe motiv că a intervenit ceva şi trebuie să meargă la primărie. El a mai spus că oricum nu-i urmăreşte aşa pe angajaţi, fiindcă îi crede pe cuvânt, iar din când în când merge pe şantier, să constate care este stadiul lucrărilor.
Craiovenii s-au fript cu ciorbă
Cum sunt evitate „problemele“ s-a simţit rău de tot pe pielea craiovenilor în anii trecuţi, când noul centru, care trebuia predat la cheie pe 17 noiembrie 2006, a fost finalizat abia un an mai târziu, sub pretextul că, pe măsura derulării investiţiei, s-a constatat că este nevoie de lucrări suplimentare. Prin comparaţie, acelaşi gen de lucrări suplimentare pot apărea oricând, oriunde, într-un oraş în care furnizorii de utilităţi habar n-au pe unde le sunt îngropate reţelele. UTI nu a construit însă nici în centru şi nu construieşte nici la teatru, fiindcă nu are nici o tangenţă cu betonul şi cărămida, ci doar cu sisteme de securitate şi de prevenţie. În ciuda acestui fapt, UTI este antreprenorul cel mai bine plătit din bani publici în ultimii doi ani la Craiova, câştigând cele mai costisitoare proiecte: centrul Băniei – 31 de milioane – şi platoul Teatrului Naţional „Marin Sorescu“. UTI vine la licitaţii în consorţii cu adevăraţii constructori, executând doar diverse instalaţii în cadrul proiectelor licitate. În cazul esplanadei de la teatru, chiar primarul Craiovei, Antonie Solomon, a afirmat în mai multe rânduri că nu-şi doreşte încă o experienţă ca în centru.
