Adam Mezin, Aurora Velici, Florica Cheţ, Anuţa Dolamă, Ileana Oalge, Ofelia Spăriosu, Daniel Susa, Florica Puia, Sofia Ionaşcu, Viorel Boşcă, Sofia Boşcă, Stela Giura, Ana Onciu sunt artiştii Şcolii de pictură naivă de la Uzdin, care au venit la Craiova să-şi expună cele peste 40 de lucrări.
Muzeul de Artă „Jean Mihail“ găzduieşte vernisajul expoziţiei artiştilor Şcolii de pictură naivă de la Uzdin. Peste 40 de lucrări în ulei au venit să vorbească despre arta care s-a născut, a crescut şi s-a dezvoltat pe acele meleaguri. Evenimentul s-a bucurat şi de participarea scriitorului din Serbia Vasile Barbu, care nu a făcut rabat de laude atunci când a venit vorba de munca elevilor Şcolii de la Uzdini: Adam Mezin, Aurora Velici, Florica Cheţ, Anuţa Dolamă, Ileana Oalge, Ofelia Spăriosu, Daniel Susa, Florica Puia, Sofia Ionaşcu, Viorel Bosică, Sofia Bosică, Stela Giura, Ana Onciu.
O artă care s-a născut la sat
Dacă astăzi vorbim de pictura naivă din Uzdin, de femeile care au ţesut firul de lână şi apoi l-au împletit cu vise şi culori, ieri, lumea discuta despre mătuşa Trinţu, în casa căreia s-a născut arta naivă, care vine să grăiască, la Craiova, despre frumuseţe şi talent. „M-a cunoscut mai devreme decât o cunoscusem eu pe ea. Mătuşa «fermecată». Casa «Trinţilor» din «socacu al dântâi» era pentru mine una de poveşti. Rar mă duceam la ei, dar de fiecare dată parcă radia cu ceva de tot nou. Nemaiîntâlnit pe alţii. Primul patefon cu resort şi cu arc, «ca de cusut», primul tort «ca şi rădăcina» sau ca «lubeniţa», chilimuri în multe iţe, şi-mi amintesc prima pictură pe pânză – «de babaş». Toate au ieşit din mâinile Aunuicăi Măran, a «mătuşei fermecate». Nu mi-am putut închipui că într-o zi din acea casă va ieşi ca şi din «lampa lui Aladin» spiritul picturii naive din Uzdin. Şi, ca şi orice duh, îşi va lua calea spre sufletele oamenilor de pretutindeni. Pentru că aci, chiar în acea casă, s-a născut germenele picturii naive din Uzdin şi, ca şi-o epidemie, s-a înşirat prin tot satul. Dar mai întâi a bătut la uşa Mariei Bălan. Apoi, pe rând, a bătut la uşa Sofiei Doclean, Mărioarei Motorojescu şi mai departe. Rămânem însă la amintiri“, relatează Costa Toader în „Oamenii de seamă ai Banatului“. Şi totuşi, amintiri care aparţin prezentului, spunem noi, dovadă fiind operele care vorbesc despre Uzdinul de azi.
Scurt istoric
Prima expoziţie a celor din Uzdin a avut loc la Vârleţ. Se întâmpla prin 1962. Din 1963, artiştii şi-au prezentat lucrările la Zurich, în Elveţia, moment care a coincis şi cu începutul itinerariului expoziţiilor la nivel european, itinerariu care continuă şi astăzi. Şi uite aşa, tot ceea ce se pierduse undeva în negura timpului avea să fie reînviat de pictura naivă. Renasc astăzi „portul de fată mare pieptănată cu păru-ntors ori cu cunună pe cap, mireasă, nevastă învălită ori cu cârpă prăfrunce, cârpă mare d-arămiz“ (Gheorghe Lifa, „Oamenii de seamă ai Banatului“), şi cine ştie câte şi mai câte, totul în opere de artă realizate cu atâta măiestrie de învăţăţeii Şcolii de artă naivă din Uzdin.
