În fiecare vară secetoasă, gorjenii se îmbracă în boj şi cheamă, prin cântece şi dansuri specifice, ploaia.
Cum a început cerul să se zgârcească la ploaie şi pământul să fumege de fierbinţeală, gorjenii din Dănciuleşti au început să ducă lupte aprige pentru îndurare. Pentru aducerea ploilor, tinerii au prins să meargă cât mai des la biserică, unde iau toaca şi o bagă într-o fântână. Iar spre amiază, când toţi oamenii se adună prin gospodării, în comună începe să se desfăşoare un ritual vechi de secole, numit Paparuda.
Fete şi băieţi se învelesc din cap până în picioare în frunze de boj şi străbat Dănciuleştiul de la un capăt la altul. Fiecare poartă în mâini o găleată cu apă şi un mănunchi de boj şi trec pe la casele oamenilor cântând versurile care să spargă cerul:
Paparudă, rudă, /Ieşi afară de udă,/Cu găleata, leata/Peste toată ceata,/Cu ulcioru, cioru/Peste tot poporu/Dă-ne, Doamne, cheile, /Să deschidem cerurile, De joi până joi/Să dea nouă ploi, Ploile se varsă/Boierii la masă./Să cernem cu ciuru/Să umplem pătulu,/Să cernem cu sita/Să umplem tăgârţa.
Şi la fiecare poartă, paparudele se opresc şi îi udă pe gospodari, înmuindu-şi buchetul de boj în găleţile cu apă. La fiecare fântână, ceata se opreşte să umple găleţile, care se toarnă peste fiecare paparudă. Acestea se scutură de apă, imitând ploaia mult aşteptată.
Seara, se merge în Dănciuleşti cu fierăritul. Nimeni nu se mai îmbracă în boj, dar cuvintele strigate pe uliţele satului sunt aceleaşi. Pentru o mai mare putere de convingere, unul dintre dansatori poartă un clopot mare, pe care îl scutură în dreptul fiecărei fântâni.
Cu toate insistenţele paparudelor din ultimele două săptămâni, ploaia tot nu s-a arătat la Dănciuleşti. Şi chiar dacă s-au rărit rândurile celor care cred în acest ritual, paparudele nu au de gând să renunţe la dansurile prin sat. Cel puţin se răcoresc cu apa din găleţi!
