Oamenii de afaceri au o mulţime de posibilităţi pentru a se relaxa la sfârşitul unei zile intense de lucru. Cu toate acestea, mulţi dintre ei aleg să se delecteze cu un trabuc.
Potrivit site-ului www.wall-street.ro, originile trabucurilor ajung undeva în secolul al X-lea, când locuitorii din zona Caraibelor fumau strămoşul trabucului de astăzi. Originea termenului de cigar (trabuc – în limba engleză) este „mayas siyar“, fiind descoperite în Guatemela mai multe vase aparţinând culturii Maya, care înfăţişau oameni fumând ţigări de foi.
Christopher Columbus, descoperitorul Americii, este creditat pentru introducerea fumatului în Europa, vasele expediţiilor sale întorcându-se pe bătrânul continent cu ţigările de foi produse de populaţiile din Caraibe.
Drumul până la imaginea pe care trabucurile o au astăzi a fost lung. Înainte de Primul Război Mondial, trabucurile erau mai populare decât ţigările obişnuite, dar costurile de fabricaţie şi de cumpărare au făcut ca trabucul să treacă pe plan secund.
Un impact decisiv în formarea aurei mistice în care au fost învăluite ţigările de foi l-a avut embargoul impus Cubei în 1962 de către SUA, trabucurile cubaneze devenind astfel un bun preţios şi foarte greu de obţinut, exclusiv prin căi ilegale. Experţii aleg trabucurile în funcţie de producător (cei mai importanţi fiind Cuba, Republica Dominicana, Mexic, Honduras, Brazilia si Nicaragua), forma şi de dimensiunile acestora. Principalele forme sunt Parejo (forma clasica), Torpedo (forma de glonte), Pyramid (cillindru ascuţit la vârf) şi Perfecto (mai gros la centru şi subţire la capete).
Consumarea unui trabuc durează câteva ore, timp în care se pot citi câteva pagini dintr-o carte sau, pur şi simplu, se poate pune ordine în gânduri. O ţigară de foi este însoţită adesea de o băutură fină, fumarea unui trabuc presupunând un adevărat ritual pentru cei pasionaţi. Experienţa începe prin tăierea capătului închis al trabucului.
Urmează aprinderea, care este adesea la fel de plăcută ca fumarea trabucului, datorită procedeului: prin răsucirea trabucului în gură până la uniformizarea jarului. Imaginea asociată fumătorului de trabuc nu a lăsat indiferente nici reprezentantele sexului frumos, care au început, la rândul lor, să savureze un trabuc în momentele de linişte.
Numărul lor este însă mic, comparativ cu cel al bărbaţilor pasionaţi de trabucuri. Potrivit producătorilor, doamnele savurează havanele de dimensiuni mai mici, dar şi cu o aromă light.
