Toti parintii isi lauda odraslele si se mândresc ca au copii geniali. Realitatea face insa ca numai o mica parte dintre ei sa aiba dreptate. Haideti sa descoperim impreuna universul fascinant al copiilor supradotati.
Nu cred ca exista vreun parinte care sa nu-si doreasca sa aiba un copil talentat – intr-un fel sau altul, fiecare dintre noi isi doreste un Einstein in familie, iar cei carora aceasta dorinta li se implineste nu sunt neaparat intotdeauna pregatiti. Problema cea mare este ca parintii nu stiu cum sa-si pregateasca micile genii pentru a relationa cu cei din jur. De cele mai multe ori, acesti copii supradotati sunt tratati ca niste „ciudati“. Din aceasta cauza, putem sa ne concentram pe anumite reguli de „convietuire cu un geniu“, care sa-i faca pustiului viata mai usoara.
Geniul academic, preferat de parinti
Daca spunem copii supradotati, cu siguranta va gânditi la pleiada de olimpici pe care ii vedem defilând pe micile ecrane. Exista insa si alte categorii de genii – si poate nu ar fi rau sa-i cunoastem si pe acestia, mai ales ca fiecare familie, atunci când isi „programeaza“ o imagine ideala despre copiii ei, nu omite sa-i incadreze pe acestia intr-o viitoare „cutie de geniu“. Daca ar fi sa facem o ancheta printre parinti, majoritatea si-ar dori un copil inteligent – un geniu academic, o persoana care sa infaptuiasca un lucru maret. O categorie mai mica de parinti, probabil, viseaza sa aiba alt tip de copil – geniul sportiv. Exista cu siguranta familii care isi doresc sa creasca un al doilea Hagi sau o a doua Nadia Comaneci. Foarte putini insa se gândesc ca micutul lor sa aiba abilitati sociale de exceptie, sa reuseasca sa se faca placut, sa-si gestioneze emotiile, sa aiba un suflet mare.
Sfaturi pentru parintii cu copii supradotati
Rezultatele scolare exceptionale sau un rezultat foarte bun la o examinare psihologica nu sunt garantul geniului. Exista copii care sunt buni la invatatura sau care au rezultate bune intr-un anumit moment la o testare psihologica, dar care nu au in mod neaparat vocatie de geniu. S-ar putea sa descoperiti, ca parinti, ca la un moment dat performanta incepe sa se diminueze de la cotele exceptionale, devenind una buna (sau chiar mediocra), fara ca aceasta sa insemne neaparat o tendinta spre „prostire“. Poate ca micutul nu se simte bine in pielea unui copil catalogat ca fiind supradotat, ci pur si simplu prefera haina normalitatii. In aceste cazuri, insistenta parintilor de a recupera geniul familiei, de a-l readuce in galeria olimpicilor si a premiatilor poate sa aiba rezultate inverse.
„Explicarea“ geniului
Potrivit DEX-ului, geniul este cea mai inalta inzestrare spirituala a omului, caracterizata printr-o activitate creatoare ale carei rezultate au o mare insemnatate. In practica obisnuita, un IQ cuprins intre 0 – 19 il au oamenii cu o inzestrare mintala foarte redusa. Urmeaza 20 – 49 deficienta mintala medie; 50 – 69 deficienta mintala usoara; 70 – 79 inteligenta „de limita“; 80 – 100 inteligenta medie; 100 – 120 inteligenta superioara si spre 140 inteligenta extrem de ridicata.
