26.2 C
Craiova
vineri, 30 septembrie, 2022
Știri de ultima orăLocalGorj„Europa, venim!“

„Europa, venim!“

Locuitorii satului european Topesti se considera deja cetateni ai Europei, desi nu au drum asfaltat, gaze, apa curenta potabila sau canalizare, cei mai increzatori fiind membrii unei familii de luxemburghezi stabilita in zona.


Localitatea Topesti, Gorj, a primit distinctia de „sat european“ in urma unui concurs lansat la nivel national de Delegatia Uniunii Europene in România si postul national de televiziune. Panoul cu inscriptia „TOPESTI – SAT EUROPEAN“ a rascolit la vremea respectiva mândria localnicilor, care au inceput sa isi faca planuri mari in ceea ce priveste integrarea in Uniunea Europeana si avantajele aderarii la acest organism. De fapt, statutul de sat european se datoreaza modernizarii caminului cultural din localitate, initiativa pornita de la profesorul Constantin Jerca – unul dintre artizanii locali ai apropierii satului de standardele UE. Incercarile profesorului Jerca de a implica membrii comunitatii in proiectul de modernizare a caminului cultural nu au ramas fara ecou, iar eforturile localnicilor au fost rasplatite, toata tara aflând de ceea ce se intâmpla la Topesti. Cu toate ca nu beneficiaza de apa curenta, nici de ulite asfaltate, gaze sau canalizare, topestenii sunt optimisti si la gura cazanului de tuica vorbesc despre avantajele si dezavantajele aderarii la Uniunea Europeana.


Aer de Luxemburg…


Am ajuns la Topesti, care se afla la vreo 40 de kilometri de Târgu Jiu. Chiar la intrarea in sat se poate observa panoul in care ti se spune ca tocmai ai intrat intr-o localitate europeana… Daca ai ramâne la intrarea in sat, peisajul ar confirma afirmatia, intrucât chiar la casa ce poarta numarul 1 locuieste o familie de luxemburghezi. Pare greu de crezut, dar primii localnici cu care poti sa stai de vorba la Topesti sunt deja cetateni de drept ai Uniunii Europene. Iuliana Elena Schonkert si Guy Schonkert vin periodic in localitate si isi petrec aici vacantele si nu numai. Iuliana Elena Schonkert este o fiica a satului emigrata in urma cu 30 de ani. In prezent, este profesoara de limba franceza in Luxemburg si este casatorita cu presedintele Asociatiei Culturale de Prietenie Luxemburg-România.


„Elena si Guy s-au cunoscut pe când erau studenti si s-au casatorit. Vin mereu pe aici si eu am grija de casa pe care au construit-o. Este casa cu numarul 1. Eu nu prea stiu ce se intâmpla in sat, ca nu merg in centru. Am venit la tara, intrucât, daca locuiam la oras, ma descurcam foarte greu. Am o pensie de trei milioane doua sute si nu as avea cum sa ma descurc. Imi mai trimit ei bani. Am fost si in Luxemburg si e altfel…“, a povestit Aneta Prunescu, mama Elenei Schonkert. La gospodaria cu numarul 2, Europa se vede insa altfel…


„Pai, daca intram, nu mai iesim…“


Povestea romantata a mamei Elenei Schonkert, despre fiica sa cu cetatenie luxemburgheza, este brusc intrerupta de un „buna ziua!“ sec, venit din partea unei localnice. Femeia are peste 60 de ani, se tine bine si duce pe umerii arsi de soare niste lemne, o coasa si o furca. Intreaba de vorba si incepe sa spuna ce a mai muncit pe la vie. Când aude de Europa se lumineaza la fata si incepe sa isi spuna parerea: „Suntem in Europa si cu satul, si cu tabla! Daca intram in Europa – sa fie bine, sa nu mai fie rautati! Avem si apa in curte, dar când se opreste, se opreste in tot satul. O fi mai bine, o fi mai rau?! Nu am de unde sa stiu, ca nu am fost acolo. Daca dam din mâini, avem. Manânc si iarba fiarta, si frunza fiarta! Ne vaitam mai mult iarna, ca vara ne descurcam. Mai rabdam, ce sa facem, ca pensia o am doua milioane o suta. Daca intram, ori ne-o creste, ori ne-o taie de tot. Poate ne mai da, sa faca egalitate cu ce e in Europa. Nu se stie…Multi au plecat de aici, la munca: fete, barbati… Au plecat dupa bani! Care au serviciu, nu pleaca. Sa intram cu bine! Pai, daca intram, nu mai iesim, ca nu ne-o baga in fundul pamântului!“, a spus Maria Ciochina, de 70 de ani, vecina Anetei Prunescu. Dincolo de gospodaria cu numarul doi, unde locuieste Maria Ciochina, se termina si casele, iar soseaua de asfalt te duce in centrul satului, unde incep ulitele de pamânt si balast.


Sat cosmopolit


Pe fiecare ulita asfaltata sau neasfaltata a satului cel putin cinci-sase familii au rude in strainatate. Cei mai multi au plecat sa isi incerce norocul in Italia, Spania sau Franta. Toti trimit bani acasa sau se intorc pentru a-si construi case sau pentru a le repara pe cele vechi. Locuri de munca in Topesti se gasesc foarte greu, de aceea tot mai multi vor sa isi gaseasca un rost intr-o tara din Uniunea Europeana. Majoritatea se intorc pentru a-si ajuta familiile. Cei din Topesti au depasit in drumul lor granitele UE si au ajuns pâna in Japonia, precum fiica Nutei Paraschiv. Femeia facea tuica la cazan când am intrat pe poarta gospodariei: „Este greu la noi. Poate o sa avem drum, poate o sa fie mai bine. Noroc cu fata, care a plecat si a ajuns in Japonia. A cunoscut un baiat din Tokyo si s-a dus acolo. El lucreaza in aviatie, iar ea e casnica acum. Am doi nepoti japonezi: Yamato si Elena Fujiwara. Yamato are trei ani si Elena are doua luni. Yamato a venit la Topesti si i-a placut. Nunta au facut-o aici. Am stat si eu sase luni in Japonia si am vazut cum se traieste – merita sa pleci. Se munceste din greu, dar salariul e o rasplata buna. Nu ne descurcam cu banii si mai trimit ei. Daca ma cheama, mai plec. Aici, drumul nu prea e european. Oamenii ar vrea sa faca, dar parca le e frica sa aiba initiativa sa puna ceva pe picioare. Unii zic ca e bine in Europa, altii ca nu e bine“, s-a destainuit femeia de 47 de ani, verificând din când in când focul de sub cazanul de tuica, sa nu se stinga.


Un optimist


Unul dintre locuitorii optimisti ai satului Topesti, in ceea ce priveste viata de dupa integrarea in Uniunea Europeana, este profesorul Constantin Jerca. Acesta abia asteapta ca tara si implicit satul sau sa beneficieze de pe urma aderarii la UE. Este insa extrem de realist când contabilizeaza neajunsurile zonei, in primul rând lipsa asfaltului de pe ulite. Profesorul Jerca este un om cu initiativa si a reusit sa isi deschida un atelier de procesare a fructelor, accesând un program cu finantare de la Banca Mondiala, valoarea acestuia fiind de 28.000 de dolari. Vrea ca si ceilalti localnici sa ii calce pe urme si exemplul sau sa fie transformat in regula. „In sase luni am reusi sa avem totul, daca ar exista initiativa: si drum, si canalizare, si tot“, sustine increzator Constantin Jerca, a carui gospodarie o pierdem intr-un nor de praf iesit din balastul turnat recent pe ulita. Trecem si de panoul care ne avertizeaza ca am iesit din satul european Topesti. Câtiva rau-voitori au modificat, in urma cu mai multe luni, cu vopsea neagra, litera „E“ din „EUROPEAN“. Astfel, o perioada buna dreptunghiul de tabla a purtat inscriptia „TOPESTI – SAT FUROPEAN“. Un localnic si-a luat inima in dinti recent, a sters vopseaua si a indreptat tabla ce fusese indoita.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS