Timp de saizeci de ani nu a scris un vers, nici nu s-a gândit vreodata ca ar fi in stare de asa ceva. Totusi, in cea de-a 61-a primavara a vietii, mânat de o inspiratie necunoscuta s-a asezat la masa si a inceput sa scrie versuri. In doar câteva luni, Gheorghe Draghici a umplut zeci de pagini.
Gheorghe Draghici lucreaza cu copiii de patruzeci de ani. A fost mai intâi invatator, dupa care a urmat cursurile Facultatii de Litere din Cluj si a devenit profesor de limba româna si franceza. Anul acesta se implineste un sfert de veac de când profesorul preda in cadrul Scolii Generale „Mihai Viteazul“ din Craiova. De-a lungul timpului, a modelat cu rabdare personalitatea a zeci de elevi, dar nu crede ca lucrul acesta ar fi iesit din comun.
„Sunt unul dintre miile de truditori anonimi pe ogorul scolii, care a sadit constiinte, a faurit caractere si a innobilat suflete“, a spus Gheorghe Draghici. Si, desi tocmai ce a trecut de 60 de ani, nu se simte obosit si afirma ca de-abia a asteptat inceperea anului scolar spre a se intoarce la catedra, acolo unde se simte cel mai bine.
„Ma simt foarte tânar, nu resimt oboseala, de parca as retrai o a doua tinerete“, a afirmat profesorul.
Si-a pus viata in versuri
De fapt, entuziasmul craioveanului se datoreaza si recentei sale pasiuni. Gheorghe Draghici a inceput sa scrie anul acesta, in luna aprilie, in timpul vacantei de Pasti. Asculta muzica populara la radio si un vers – „Ce viata grea am avut!“ – l-a inspirat sa se apuce de scris. Curios este ca pâna atunci nici nu-i trecuse prin cap sa scrie.
„Nu-mi mai amintesc cum se numea cântecul, nici cine il cânta, dar stiu ca de atunci, nici eu nu stiu clar de ce, am gasit inspiratie pentru a face versuri. Pâna atunci nu mai scrisesem versuri. Am avut doar câteva articole publicate in ziarele locale, dar care aveau legatura cu activitatea mea pedagogica“, a spus profesorul.
A inceput cu câteva versuri inspirate din cântecul care l-a determinat sa scrie, dupa care si-a asternut pe hârtie experienta sa de-o viata si a potrivit-o in rime. In „Odiseea celui de-al cincilea nascut“, profesorul si-a marturisit toata copilaria, a vorbit despre familia pe care si-a intemeiat-o din dragoste, dar si despre durerea pricinuita de pierderea prematura a sotiei. Bineinteles ca nu putea uita nici de cele doua fiice: Simona si Cristina, pe care le-a crescut singur si de care este acum foarte mândru. De fapt, prima strofa din poemul „Autobiografia unui dascal“ le este dedicata tot celor doua fiice: „Urmaselor mele, Simona si Cristina/Las voua scumpa mostenire inima/Destainuita-n autobiografia de fata“, scrie profesorul.
Si-a regasit armonia
Versurile sale nu sunt insa nicidecum triste, ci dimpotriva, din ele razbate bucuria de a trai a unui om care nu a lasat necazurile vietii sa-i amarasca existenta. A scris o serie de epigrame inspirate de viata politica sau de realitatea sociala. De asemenea, la ora actuala, Gheorghe Draghici lucreaza la un proiect de suflet: „Ghicitori cu oameni de fala de la noi din scoala“, un volum in care isi propune sa dedice câte o poezie elevilor sau profesorilor de vaza de la Scoala „Mihai Viteazul“. Bineinteles ca profesorul nu putea uita nici de pasiunea sa pentru fotbal. Craioveanul a scris 250 de distihuri, dedicate fotbalistilor mari ai României, precum si o serie de distihuri inspirate de echipele de fotbal din România. Gheorghe Draghici a afirmat ca noua sa pasiune de a-si transpune gândurile in versuri i-a redat pofta de viata.
„Cultiv cu sârg poezia/ Sa-mi readuca taria de a lupta cu apatia/ De-a lupta cu apatia/ Ca sa-mi regasesc armonia.
Un suporter infocat
Mare iubitor al fotbalului, Gheorghe Draghici a comentat in versuri si prestatia fotbalistilor români din meciul disputat cu reprezentativa Bulgariei:
Chivu: Implacabil!, ne-a salvat
Si de un al treilea gol nemeritat
Nicolita: Altadata curajos foc,
Acum a stat mai mult pe loc
Dica: Altadata om de baza,
Astazi n-a stralucit nici o faza.
Versuri pentru fotbalisti
Iata câteva dintre cele 250 de distihuri inspirate de cei mai cunoscuti fotbalisti români ai tuturor timpurilor:
Multe nume sunt cu …escu
Numai unul e Popescu (Gica)
Un adevarat spiridus
A fost extrema dreapta, Lacatus
