21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalSinistratii se roaga sa-i ia Dumnezeu

Sinistratii se roaga sa-i ia Dumnezeu

Inundatiile devastatoare din primavara acestui an au lasat mii de oameni nenorociti, fara locuinte, fara agoniseala de o viata. In urma cu câteva zile, am primit pe adresa redactiei o scrisoare emotionanta de la o tânara din Craiova a carei bunica a ramas fara casa si care este condamnata, din cauza socului prin care a trecut, la tratament pâna la sfârsitul vietii.


„Sunt nascuta in Craiova, dar copilaria mi-am petrecut-o la tara la bunici, in special la bunica din partea mamei, in comuna doljeana Bistret, satul Plosca. Pâna la vârsta de sase ani, eu si sora mea, acum in vârsta de 22 de ani, am fost crescute de bunica. De la dumneaei am invatat prima poezie, prima poveste. Ca orice copil, mai faceam câte o nazbâtie, dar bunica intotdeauna ne ierta, ne mângâia cu blândete si ne spunea sa fim cuminti. Inca de mica i-am promis ca ma fac medic, s-o tratez atunci când o sa fie batrâna si bolnava. Nu am devenit medic, dar sunt asistenta medicala la Caminul de Batrâni din Craiova. Lucrez numai de o luna si, daca mi-ar sta in putinta, as vrea sa o tratez pe bunica mea de boala de care sufera acum la vârsta de 76 de ani, «o boala a suferintei». In luna aprilie, cu cinci zile inainte de Paste, in satul in care am copilarit, Dunarea a rupt digul si ameninta sa inunde casa bunicii mele. Dupa doua zile au inceput sa sune sirenele pentru ca oamenii din sat sa-si ia actele si sa urce in camioane pentru a fi evacuati. Am sunat un verisor si am fost sa o luam pe bunica la noi, in Craiova. A treia zi de Paste, Dunarea a inundat satul, iar casa bunicii mele nu a avut nici o sansa de a scapa. A rezistat doua zile in apa rece si tulbure a Dunarii de aproximativ doi metri. Când am aflat ca a cazut casa, nu i-am spus bunicii imediat. Am pregatit-o timp de o saptamâna spunându-i ca a cazut casa vecinilor din dreapta, a celor din stânga si in final si casa noastra. A plâns mult si complicatiile au si aparut: a facut tensiune mare, 220/110 mm/Hg. Am dus-o la medic, iar acesta i-a prescris un tratament pe care trebuie sa-l urmeze toata viata. La evaluarile facute de primarie, casa a fost clasata la locuinte sociale, bunica fiind vaduva si batrâna. Pâna acum, primaria nu ne-a dat nimic din acele materiale pe care le-a promis, nici macar o locuinta modulara. Daca cineva poate sa ne ajute ca bunica mea sa aiba o casa si sa zâmbeasca din nou…“, a scris Daniela Silvia Mirea.


„Mai bine mor decât sa vad asemenea nenorociri si chinuri“


Am gasit-o pe batrâna Gheorghita Balaban, bunica tinerei care ne-a trimis scrisoarea, cu mare greutate in satul Plosca. De când i-a cazut casa, femeia locuieste pe la putinele rude pe care le are in sat.


Cu greu, copiii au reusit sa o convinga sa stea la ei, la Craiova, dar numai pentru câteva zile in perioada sarbatorilor de Paste, in rest nu se poate desprinde de satul ei, de oamenii alaturi de care a trecut prin nenumarate nenorociri de-a lungul vietii. Nu mai are nimic, toata agoniseala i s-a dus o data cu apele, insa refuza sa stea „pe capul copiilor, fiecare având greutatile lui“. Cu bastonul in mâna si ochii inlacrimati, femeia nu mai are nici o speranta ca intr-o zi va mai avea o casa. Nu isi mai doreste nimic, dimpotriva, sta si se roaga la Dumnezeu sa ii scurteze zilele, nemaiputând suporta o asemenea suferinta. „Aveam doua camere, un antreu la mijloc si bucatarie. Am muncit cu barbatul meu toata viata sa ne facem o gospodarie. Acum, nu mai am nimic. Am 77 de ani si mai bine mor decât sa vad asemenea nenorociri si chinuri. Nu vreau sa plec de aici, copiii ii am la Craiova, dar sunt si ei multi si au problemele lor… Nu cred ca o sa mai am zile ca sa apuc sa am o noua casa“, a povestit plângându-si soarta batrâna.


„Nici macar locuinte modulare nu ne-au dat“


Fiind batrâna si vaduva, neavând „forte proprii“ pentru a-si ridica locuinta, batrâna, alaturi de multi sateni, a fost declarata caz social. Cu toate astea, Gheorghita Balaban nici pâna in prezent nu a primit materialele de constructii ca ajutor din partea statului. „Nu a mai ramas nimic din casa mea. A cazut la pamânt, iar in ograda pamântul l-am nivelat, nu a mai ramas nici macar o urma ca acolo a fost o casa inainte. Sunt foarte bolnava, am mari probleme cu rinichii, ochii si tensiunea, iar nedreptatile pe care le vad imi fac mult rau. Nu am nimic cu nimeni, dar nu este firesc sa primeasca materiale de constructii chiar familiile ale caror case nu au fost afectate de ape. Noua, cei mai saraci, pe care nu ne ajuta nimeni si care de-abia ne ducem viata de pe o zi pe alta, nu ne-au dat nimic, ne-au lasat la urma. O sa ne prinda iarna pe la rude prin case, nu avem nici o sansa sa ne mai ridice macar o camera. Nici macar locuinte modulare nu ne-au dat, ne-au lasat sa ne descurcam!“, a adaugat batrâna.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS