In ansamblul ceramicii traditionale românesti, ulcioarele de nunta ocupa un loc deosebit. Acestea ilustreaza inventivitatea tehnica si imaginatia olarilor caracterizata prin originalitatea formelor, a proportiilor, decorarii si cromaticii.
Simplitatea formei, bogatia motivelor, buna distribuire a desenelor si accentuarea prin ornament si culoare a unor portiuni, care in ansamblu se constituie intr-o opera de arta, sunt caracteristici ale artei românesti taranesti. Ceramica româneasca a fost dintotdeauna mult mai apreciata in afara granitelor tarii. Un ulcior de nunta care in târgurile de la sate se vinde cu sume cuprinse intre 10 RON si 30 RON, in strainatate poate ajunge si la 5.000 de euro.
Nea Bebe, dupa cum il cunosc prietenii, este unul dintre putinii mesteri olari din Oboga, judetul Olt, care mai lucreaza. Aceasta meserie a invatat-o de la tatal sau si i-a ocupat 37 de ani. Nea Bebe este foarte mândru de ceea ce face in prezent pentru ca a reusit sa continue un obicei care este „sfânt“ in zona de unde provine el. Toate obiectele care sunt facute de mesterii olari olteni, ulcioare de nunta, ghivece de flori, strachini, farfurii si multe altele, sunt realizate manual cu ajutorul vechii roti de olarit care nu s-a schimbat cu nimic in decursul timpului.
„Cu toate ca au aparut roti electrice la care se poate regla turatia dupa bunul plac, noi, cei de la Oboga, am ramas fideli rotii care se invârteste cu piciorul“, a declarat nea Bebe.
In satul Oboga, desi unul cu traditie in olarit, nu au mai ramas din pacate decât foarte putini mesteri olari. Nea Bebe isi aduce aminte ca atunci când era mai tânar, in satul lui erau cel putin 70 – 80 de mesteri care lucrau intens.
„Acum mai suntem doar câtiva, aproape zece olari, si acest lucru se datoreaza si faptului ca meseria de olar la noi in tara nu-ti mai aduce decât satisfactie sufleteasca. Despre satisfactia materiala nu prea se poate vorbi. Câstigam cât sa putem duce un trai decent si sa nu murim de foame. Sunt cazuri in care nu reusim sa ne scoatem nici macar investitia pe care o facem. Uneori, când am plecat la expozitiile cu vânzare din tara, nu ne-am scos nici macar benzina pe care am consumat-o. Din aceasta cauza, cei tineri nu prea s-a indreptat cu bucurie spre aceasta meserie“, declara cu amaraciune mesterul olar.
Strainii, impresionati de ceramica româneasca
Dupa ce se modeleaza, lutul se introduce la ars in cuptoare speciale. Obiectele se ard de doua ori, prima data imediat dupa ce se decoreaza. Apoi, dupa aproximativ sapte zile, se introduc iarasi in cuptor, dar numai dupa ce se da pe ele cu un praf care, prin ardere la o temperatura de aproximativ 1.200 de grade Celsius, ajuta la indreptarea denivelarilor. Dupa aceasta a doua ardere vasele se dau cu un lac special care scoate in evidenta si pune in valoare decoratiunile realizate intr-un stil anume care caracterizeaza fiecare zona din care provine mesterul. Chiar daca peste hotare ar fi foarte multi cei care ar dori sa cumpere aceste obiecte ale mesterilor olari, acestia nu sunt sustinuti de nimeni si nu au nici o posibilitate sa mearga cu ele la târgurile internationale.
„Am avut foarte multi clienti din afara, din Franta, Spania, Italia, si multe alte tari. Ceramica noastra este foarte apreciata peste hotare, dar nu poti sa iei marfa si sa pleci cu ea la târgurile internationale care se tin in Europa pentru ca sunt costuri foarte mari. Nu avem sustinere nici de la centrele culturale. Inainte erau acele centre de ceramica, dar, din pacate, acum s-au destramat“, si-a spus oful mesterul.
