Pelerina, ciorapi si manusi de protectie NBC (nucleara, biologica si chimica), foaie de cort, sac de merinde cu câteva conserve, gamela, bidonas, casca, obiecte de uz personal, de la perie si crema pentru bocanci pâna la pasta de dinti, scurta si caciula de iarna. Are maximum 30 de kilograme si este pregatita in orice clipa pentru a-i asigura militarului cel putin doua zile de „situatie speciala“. Aceasta este ranita, purtata de soldati in spate atunci când pleaca in misiuni, departe de siguranta unitatii. Este singura, in afara de arma si Cel de Sus, care ii poate oferi protectie, companie, mângâiere.
Militarii in termen o tin in dulapuri speciale, sub cheie, alaturi de rastelele cu arme, iar superiorii in birourile pe care le ocupa, la indemâna. De exemplu, deasupra fisetului de acte, asa cum o pastreaza cpt. Claudiu Rosoga. In zece ani – cu Academia, 14 – de când este cadru al armatei, ofiterul a avut de nenumarate ori ocazia sa plece cu ranita in spate in diferite misiuni.
„Am folosit-o in aplicatii obisnuite, dar si in situatii speciale, cum a fost anul acesta, când batalionul nostru a avut o importanta misiune de interventie in zonele calamitate“.
Atunci, in aprilie, Claudiu Rosoga a strabatut Rastul alaturi de camarazi, a ajutat la refacerea digurilor cu saci de nisip, la repartizarea ajutoarelor catre sinistrati, la descarcarea materialelor si bunurilor smulse de acestia din apele care le inghitise satul. Ore in sir, pe ploaie si vânt, capitanul a purtat in spate ranita. Erau acolo adapostul, hrana si odihna, dar mai ales curajul, puterea de a rezista – toate adunate intr-o povara pe care umerii au purtat-o la nesfârsit!
„Poate fi grea pentru cineva care nu este pregatit sa o care in spate“, zice capitanul, zâmbind cu subinteles. „Un militar bun o va purta insa intotdeauna cu usurinta. Iubirea de tara, dorinta puternica de a-ti sluji patria cu devotament si curaj te fac sa porti cu mândrie aceasta povara!“.
