A fost atestata documentar acum o jumatate de secol. De-a lungul istoriei, comuna Salcia a crescut lin, dar viguros, ca orice asezare de pe malul Dunarii. Astazi, prin grija edililor ei, ea este in plin avânt pe drumul dezvoltarii! Un singur amanunt ii impiedica zborul: o statuie comunista, asezata la intrare.
Scaldata de apele Dunarii, comuna Salcia se afla in sudul judetului Mehedinti, având ca vecine localitatile Vrata, Cetate, Izmisa si Cujmir. Documentar, asezarea a fost atestata inca din 1525, intr-un hrisov emis de cancelaria lui Radu de la Afumati, prin care mai multe „selisti“, intre care si Salcia, au fost daruite spatarului Dragu de catre domnitor. In acest hrisov, Salcia este mentionata cu toponimul Salcea, ca siliste. Legenda spune insa ca numele provine de la arborele cu acelasi nume, lânga care s-a nascut primul sat.
In anul 1628, alt document numea asezarea Ascunsa, iar mai târziu, in anul 1643, paharnicul Barbu ot Dâlga cumpara cu 270 unghi Salcea si Ascunsa, Ulmi si Fântâna „toate cu rumâni“ de la paharnicul Theodosie. In anul 1644, postelnicul Hamza, Stanciul si Udrea fiii lui Socol ot Pade au vândut partile stapânite de ei in Salcia ot Dunav si in Ascunsa marelui ban Barbu Poenaru, fara rumâni. Dupa aproape un secol, asezarea este atestata ca sat, in timpul domniei lui Radu Mihnea si era stapânit de Damina „capitan de sârbi“ si fiii sai.
Ieri avea tuica, azi are PECO
De-a lungul istoriei, localitatea s-a dezvoltat, asa cum rezulta din documente. In anul 1864, Salcia avea 636 de familii si case si 500 de contribuabili, iar reforma agrara efectuata de Alexandru Ioan Cuza a fost insuficienta pentru locuitorii comunei, multe familii ramânând fara pamânt. In anul 1906, cu prilejul jubileului regal, in sat erau 800 de familii, dintre care 100 fruntase, 500 mijlocase si 200 de familii codase (fara pamânt). In 1947, comuna Salcia avea 854 de cladiri, 835 de gospodarii, o scoala generala cu noua invatatori, o biserica ridicata de Iordache Stenoe si sotia sa, Catinca Filisanu, sapte cazane de tuica, doua masini de treierat, o moara cu valt si o presa de ulei.
Astazi, comuna Salcia are o suprafata totala de 5.066,86 hectare de teren arabil, vii si paduri, o populatie de 3.442 de locuitori, ale caror ocupatii de baza sunt agricultura si cresterea animalelor. Functioneaza o scoala generala deservita de 21 de cadre didactice, cei 339 de elevi invata in doua cladiri ale scolii; o gradinita cu 86 de copii indrumati de patru educatoare, un camin cultural, o biblioteca, dispensar uman, dispensar veterinar, farmacii veterinare si umane, o biserica, servicii de posta si telefonie digitala, televiziune prin cablu, 35 de societati comerciale cu capital privat, o moara, o statie PECO.
Taranca de la Dunare – capul zburat si ulciorul spart
Dupa cum precizeaza viceprimarul comunei, Mioara Dinte, drumul spre dezvoltare al Salciei nu se opreste aici. Exista numeroase proiecte – pe termen mai lung sau mai scurt – menite sa faca din comuna mehedinteana o asezare frumoasa, deschisa catre civilizatie. „Pentru anul in curs avem in plan dezvoltarea infrastructurii, punerea la punct a retelei de alimentare cu apa potabila, renovarea si reamenajarea târgului de saptamâna. Iar in centrul comunei, cu sprijinul unui program cu finantare europeana, se va amenaja un centru social de zi pentru ingrijirea copilului“, declara Mioara Dinte.
Unul dintre principalele proiecte pe ordinea de… an a administratiei din Salcia este si reabilitarea intrarii in comuna. Mai precis, reconditionarea sau – daca este cazul – inlocuirea monumentului care vegheaza de zeci de ani hotarul asezarii.
„Este o statuie construita de mai bine de 50 de ani. Reprezenta o fata cu ulcior – simbol probabil al originii localitatii – izvorul – si al perenitatii taranului român. Din pacate, anii si vicisitudinile vremii au deteriorat statuia. Cum este primul obiect pe care un strain il intâlneste la intrarea in Salcia – un fel de carte de vizita – ne gândim serios sa-l reconditionam“, mai spune Mioara Dinte.
