Cel mai trist poet român, George Bacovia, s-a nascut in Bacau, intre 4 si 17 septembrie, 1881, biografii nereusind sa afle nici pâna in prezent ziua precisa a nasterii. Destui literati au crezut, decenii bune, ca Bacovia ar fi fost fiu de proletrari, ca din aceasta cauza ar fi avut sentimentul frustrarii. Fals. Poetul era fiul comerciantului Dimitrie Vasiliu si al Zoei Vasiliu. Despre George Bacovia, pe numele sau real George Vasiliu, unii critici literari au afirmat ca e un simbolist, dar ca isi depaseste epoca, apartinând poeziei române moderne. Altii au spus ca este cel mai mare simbolist român, considerându-l Baudelaire al României. Si exemplele pot continua. Pe de alta parte, majoritatea lingvistilor considera ca pseudonimul sau provine din limba latina – „Bachus via“, ceea ce inseamna Calea lui Bachus, dar are legatura si cu denumirea orasului sau natal, Bacau.
Poezia lui Bacovia nu era pe placul comunistilor
Fara indoiala, poeziile lui George Bacovia nu erau pe placul cenzorilor comunisti. Fiul sau, Gabriel Bacovia, nu-si gasea pacea in regimul totalitar si nu este exclus ca el sa fi scapat persecutiilor din universul concentrationar in care am trait cu totii. In 1971, Gabriel se considera „marginalizat“. Discutam cu el, la Bucuresti, despre creatia tatalui sau si aproape o saptamâna, a repetat obsesiv: „Nu este normal sa se poarte in halul asta cu mine. Tata a fost poet proletar. Este nedrept!“. Se zvonea pe la colturi ca innebunise. Nu era deloc adevarat. In realitate, Gabriel se apara. Spaima care i-a fost „cultivata“ de baietii fara epoleti ai lu’ Secu, incepea sa „rodeasca“. Câtiva literati susoteau pe la colturi ceva in legatura cu „spalarea creierelor“, una dintre victime fiind chiar Gabriel Bacovia.
Aptitudinile poetului pentru arta si gimnastica
Revenind la poetul George Bacovia, se poate afirma ca familia sa nu era una saraca. La vârsta de sase ani a inceput sa invete limba germana. Clasa I a facut-o la un pension din Bacau, dupa care a fost inscris la scoala primara Domneasca nr. 1 din acelasi oras. Dupa absolvirea scolii primare, acesta a fost inscris la gimnaziul „Ferdinand“ din Bacau. In prima toamna a gimnaziului, copilul George a ramas inchis o noapte intreaga, din neatentia paracliserului, in turnul bisericii Precista din orasul natal. Intâmplarea nefericita l-a inspirat sa scrie poezia „Amurg violet“, in 1899, la vârsta de 18 ani. Bacovia a indragit muzica foarte mult, ceea ce l-a determinat sa puna pe note câteva poezii proprii, precum si altele de Mihai Eminescu si Stefan Petica. De asemenea, era un mare talent la desen. Cânta destul de bine la vioara, chiar si la alte instrumente din orchestra scolii, al carei dirijor a fost. A indragit sportul, remarcându-se net la gimnastica, fata de toti colegii. Aptitudinile sale catre arta si sport erau incontestabile. Astfel, la 18 ani, George Bacovia a obtinut premiul I pe tara la concursul Tinerimii române pentru „desen artistic de pe natura“. In acelasi an, a debutat in „Literatorul“ din 30 martie cu poezia „Si toate“, scrisa cu un an inainte, semnata V. George.
Nonconformismul lui George Bacovia
In anul 1900, poetul s-a inscris la Scoala militara din Iasi, insa nu a suportat „regimul“. S-a retras in timpul celui de-al doilea semestru, nesuferind disciplina cazona. La 21 de ani a scris poezia „Plumb“, pe care a adus-o in ultima forma, doi ani mai târziu. De asemenea, poezia „Lacustra“, a fost desavârsita in 1906. In fine, s-a inscris la liceu, pe care l-a absolvit la 22 de ani. Apoi, s-a inscris la Facultatea de Drept din Bucuresti, dupa care s-a retras si a reinceput cu anul I, insa la Iasi. A devenit nonconformist, ca orice poet. A obtinut diploma de licenta la vârsta de 30 de ani, s-a inscris in baroul din Bacau, a platit zece ani cotizatie, dar n-a profesat niciodata. A preferat sa fie un mic functionar, a trait din greu, insa s-a dedicat total poeziei. S-a bucurat de aprecierile lui Macedonski, al carui cenaclu l-a frecventat. A fost hartuit, permanent, de boala, ceea ce se reflecta si in versurile sale sumbre. In 1928, s-a casatorit cu Agatha Grigorescu si s-a mutat la Bucuresti, unde sotia era profesoara.
A debutat in Literatorul lui Macedonski, insa primul volum „Plumb“ a aparut in 1916 si a fost premiat de Ministerul Artelor.
Celelalte carti au aparut la intervale de zece ani: „Scântei galbene“ (1926), „Comedii in fond“ (1936) si „Stante burgheze“ (1946). In 1931 s-a nascut unicul sau fiu, Gabriel. Peste un an, poetul a inceput sa primeasca o pensie lunara de 1.000 de lei de la Societatea Scriitorilor. Pe atunci, 1.000 de lei insemna enorm. Versurile sale sunt profund originale, creând asa-numita atmosfera bacoviana. Ploua mereu, frunzele cad, corbii strabat vazduhul, pe strada trec procesiunile funebre, decorul e banal, amantii sunt bolnavi, copiii subrezi, cadavrele se descompun, pretutindeni e plânset, tuse, agonie, moarte.
Capodoperele sale ramân: „Plumb“, „Decembrie“, „Lacustra“, „Cuptor“, „Nervi de primavara“, „Amurg violet“, „Alb“, „Vocale“ etc. George Bacovia a murit in locuinta din Bucuresti, in 22 mai 1957, la venerabila vârsta de 76 de ani.
Bacovia a ramas unul dintre marii poeti originali din lirica româneasca. Despre manierismul estetic definind atmosfera cunoscuta in istoria literara sub numele de bacovianism au vorbit toti marii critici.
