Inima celebrului tenor Ludovic Spiess a incetat sa mai bata dupa 68 de ani, duminica dimineata, 29 ianuarie, inaintea unei partide de vânatoare, in apropierea comunei Draganesti-Vlasca, la granita dintre judetele Giurgiu si Teleorman. Ca a suferit un infarct sau un atac de cord, nu mai conteaza. Nimeni nu-l va mai readuce la viata. Nimeni nu va mai putea sa-l readuca pe scenele teatrelor de opera si opereta din tara ori strainatate.
Ludovic Spiess nu provenea dintr-o familie de muzicieni. Vocea i-a fost daruita de Dumnezeu. In viata sa „postdecembrista“, Spiess a devenit un personaj controversat: extrem de valoros in plan artistic si mai putin priceput in functiile sale oficiale de manager pe care le-a detinut. Vocatia si-a descoperit-o relativ târziu, insa calitatile vocale de exceptie l-au facut cunoscut pe toate meridianele.
Nascut la Cluj, in 1938, Ludovic Spiess a urmat Scoala Populara de Arta la Brasov, s-a perfectionat la Milano, fara a avea studii superioare. In 1962 a devenit solist la Teatrul Muzical din Brasov. Ulterior, a fost angajat al Teatrului de Opereta din Bucuresti, iar din 1964 a inceput colaborarea cu Opera Nationala. A fost ministru al culturii, intre 1991-1992, si director interimar al Operei din Bucuresti, in perioada 2001-2005. Tenorul a fost premiat la concursurile de canto de la Toulouse, Rio de Janeiro, Olanda, iar in 2004 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Nationale de Muzica.
Cariera sa a depasit cu mult granitele românesti. Marile scene ale lumii l-au avut drept invitat timp de doua decenii, iar titani ai muzicii precum Herbert von Karajan sau Leonard Bernstein fac parte din lista sa de colaboratori.
„Dumnezeu sa-l odihneasca!“.
