O studenta din Bucale, luptatoare la categoria stiinte politice, si-a propus sa lanseze la vie – paralel cu poezia si cu „paralela 45“ – cartea „Poemextrauterine“. Pe banii cui, nu conteaza. Ca n-are nici macar tangenta cu poezia, iar nu conteaza. Insa, ceea ce irita cortexul este ca „autoarea“ isi da cu parerea in scris „despre poezia feminina actuala“, ca o introduce in „ecuatia perversa“ pe poeta Angela Marinescu – recent laureata a Uniunii Scriitorilor din România etc. etc. „Duiosia isterica“ are, oarecum, prenume de statie orbitala ruseasca. Nu-i pomenesc numele pentru a-mi proteja cititorii, nicidecum pe mine. Toti acei care ma cunosc, inca din vremurile când nu se descoperise gripa aviara, stiu ca sunt supradoza de nesimtire pentru impostorii din literatura.
Iata cum incepe „eseul“ cu pricina: „Ceea ce la nivel fiziologic in cadrul maladiei ce poarta numele de «sarcina extrauterina» reprezinta formarea embrionului in trompa uterina isi are drept corespondent in planul poeticii feminine actuale procesul de incubare al poemului extrauterin“. Apoi, insaileaza „argumente“, face extrapolari cu filozofia, ajungând la Hegel, fara a-i citi opera, fara a intelege ceva. Intuitia ei feminina se masturbeaza, iar o parte din neuroni se autoflageleaza la nivel de sinapse. Ce crede fermacaitoarea textului: „Ea (femeia – n.r.) ramâne insarcinata cu poemul (imi asum idealismul fetid al acestei reprezentari). Starea devine sufocanta. Trompa uterina nu mai poate gazdui sarcina anormala. Plesneste. Extrauterinitatea se extinde asupra intregului trup poetic. E contagioasa. Sentimentele sunt insa cele mai acut uterinizate. (…) Prin masochism si prin limbajul autodestructiv femeia capata trup. (…) Femeia nu isi poate trai ruperea de lume decât sexualizând-o“.
Fâta de la stiinte politice nu ezita sa-si incheie „creatura“, inimaginabil: „Acesta este un fragment introductiv al unei lucrari mai ample ce dezvolta subiectul, argumentele fiind date pe text, folosindu-se poemele feminine ce intra in conceptul de «literatura extrauterina»“.
Pai? Inseamna ca exista si „literatura intrauterina“. Eminescu, Dante, Shakespeare din care o fi facând parte? Dar… asa-zisa „literatura extrauterina“ s-o mai si ridici la rang de concept, intrece orice masura. In afara de una. Masura pixului marca „Fucker 22“, pe care l-a folosit cu dezinvoltura. Cu „Fucker 22“ tânara bolboroseste pe propriul uter in limba superkitsch, otravind cu pasta simpatica terenul fertil. Lasând mostenire „popor dispersat in livezi, ingrasamânt si borhot, resturi de fard“. Poate, un poet contemporan ar trebui s-o intrebe: „De ce nu pleci buze de camelii lingând / lingând / sexul verbelor tale?“ Unele fetite au prostul obicei – ce pe parcurs s-a transformat in traditie – de a sta mai tot timpul cu pixul in gura. Un fel de tic, de cliseu imprumutat si adoptat, care le da depresie. Apoi acuza dureri de cap. Doamne fereste, sa le ia cineva acest drept. Dreptul la depresie in „literatura extrauterina“ este un drept inviolabil. Aidoma dreptului la fericire, constitutional pentru americani. Insa, pentru „Statia Mir“ de la Bucale exista un risc terifiant daca foloseste „Fucker 22“, potrivit obiceiului. Anume, riscul ca lichidul cefalorahidian sa se transforme in lichid amniotic.
