Unul dintre obiectivele principale ale presedintiei britanice este sa promoveze procesul de extindere. Speram ca in citeva zile – pe 3 octombrie – sa deschidem negocierile cu Turcia. Speram, de asemenea, ca, pe parcursul acestei presedintii, România si Bulgaria sa inregistreze progrese semnificative in vederea aderarii la 1 ianuarie 2007.
Este evident prematur sa speculam asupra concluziilor raportului Comisiei Europene si asupra reactiei Consiliului European. Desigur, succesul depinde intr-o foarte mare masura de România. Repet, sper ca România sa devina stat membru al UE la 1 ianuarie 2007. Dar, pentru mine, intrebarea esentiala este care va fi situatia României la momentul aderarii? La acea data, in ceea ce priveste populatia, România va fi cel de-al saptelea stat membru si va avea asadar un cuvint greu de spus. De aceea, ea trebuie sa fie activa in toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene si in acest scop România are nevoie de o administratie publica calificata, competenta si impartiala. Dar se intimpla oare acest lucru? Sincer sa fiu, raspunsul este „nu“. Dar vreau sa raspund intr-un mod pozitiv si sa spun „inca nu“.
Bineinteles, s-au inregistrat si progrese. A fost creat un sistem integrat al functionarilor publici, a fost adoptat un cod etic al functionarilor publici si exista acum proceduri de selectie si de dezvoltare a carierei mult mai transparente. Au fost initiate programe inovatoare cum ar fi cel legat de euroconsilieri. Cred, de asemenea, ca Proiectul Tinerilor Profesionisti (Young Professional Scheme), in implementarea careia Consiliul Britanic are un rol important, este o idee excelenta de promovare rapida a viitorilor functionari publici.
Dar România trebuie sa se miste mai repede, sa mearga mai in profunzime si sa fie mai radicala. Este nevoie urgenta de functionari publici eficienti care sa contribuie la integrarea cu succes, de exemplu in domeniul alocarii fondurilor structurale europene. Are nevoie de „administratori“ care sa asigure ca aceste fonduri consistente sint utilizate la maximum pentru dezvoltare economica si cresterea competitivitatii pe plan international.
Simt ca exista un fel de rezistenta fata de nou-veniti, de cei din tinara generatie, de cei hotariti sa se distanteze de vechiul mod de a face lucrurile, de cei care vor sa fie moderni, sa apeleze la tehnologii de virf, sa profite de avantajele aderarii. Aceasta rezistenta vine din partea unor membri ai vechii generatii, tributari ai unor obisnuinte si care privesc schimbarea mai degraba ca pe o amenintare decit ca pe o sansa. Mi-e teama ca o parte dintre ei lucreaza mai degraba pentru propriile interese decit pentru cele ale României.
Calatorind prin România si intilnindu-ma cu autoritatile locale, am sentimentul ca la nivel local exista inca mentalitatea de gasca. Ii poti vedea pe presedintele consiliului judetean, pe primar si pe prefect luind cina impreuna, deseori cu oameni de afaceri importanti, cu proprietari ai institutiilor mass-media locale. Se creeaza astfel un cerc vicios unde fiecare protejeaza interesele celuilalt. Autoritatile sint alese si numite pentru a servi nu propriile interese, ci pe cele ale cetatenilor. Jurnalistii, atit la nivel local, cit si central, trebuie sa fie liberi de orice influenta politica. Nu este permis ca interesele economice sa dea tonul modului in care presa scrie despre stirile zilei. Acest lucru dauneaza procesului democratic si face ca actele de coruptie si practicile suspecte sa nu fie aduse la lumina.
Exista, de asemenea, mult prea multa toleranta fata de birocratie si uneori ai impresia ca formalitatile administrative exista pentru ca trebuie sa existe si nu pentru ca ar avea vreun rol. Desi as dori sa vad aceste formalitati puse sub semnul intrebarii, ma intreb daca ele sint de fapt necesare, ma intreb cum pot fi simplificate pentru a servi cit mai bine interesele publicului, si nu ale functionarilor.
In al doilea rind, as dori sa vad o schimbare sincera in felul in care se redistribuie bugetele si puterea de decizie in administratie, de la nivel inalt la nivel intermediar sau local. Ministrii si inaltii functionari pierd mult prea mult timp autorizind cereri si ordine de plata, lucru care le consuma timpul necesar pentru a aduce schimbari si a lua decizii- cheie. Cind România va deveni stat membru, si sper sincer ca acest lucru se va intimpla la 1 ianuarie 2007, sistemul se va poticni daca toate deciziile vor fi luate la nivelul cel mai inalt. La Bruxelles, in orice zi a anului, au loc zeci de intilniri unde fiecare stat membru trebuie sa participe, sa isi prezinte punctul de vedere si sa contribuie activ la procesul de luare a deciziilor. Daca delegatia româna are nevoie de aprobare de la cel mai inalt nivel, reprezentantii sai vor sta cu bratele incrucisate si nu vor fi in stare sa prezinte un punct de vedere deoarece nu au primit din timp instructiunile necesare.
Nu vreau sa zugravesc o imagine prea pesimista deoarece, pe ansamblu, sint optimist. Cred ca România se schimba si de asemenea si administratia publica. Este incurajatoare, de exemplu, decizia ministrului educatiei de a descentraliza bugetul ministerului direct catre scoli. Ideea de a directiona fonduri catre autoritatile locale direct implicate in luarea deciziilor, in acest caz catre scoli, este una buna.
Sint o multime de oameni talentati, dedicati care vor sa sprijine România in vederea unei integrari europene cu succes. Ma intreb insa daca acestor oameni, care sint un instrument al schimbarii, le este permis sa aiba o influenta pozitiva cit mai repede posibil. Sper ca aceasta conferinta sa aduca o schimbare in peisaj.
România merita sa devina un stat membru al UE si acesta este, cu siguranta, si scopul presedintiei britanice.
