Este greu de imaginat ca acum, la inceputul mileniului trei, mai sint sate doljene in care se mai traieste ca acum trei sute de ani. Este, de asemenea, greu de crezut ca mai exista oameni care vad asfaltul numai dupa ce parcurg kilometri intregi pe drumuri, unele chiar periculoase, ca isi cara piinea cu cobilita, iar mortii sint dusi la groapa cu carul cu boi, dupa ce sicriul a fost carat in spate prin mocirla si hirtoape. In acel colt de lume uitat de timp care se numeste Malaiesti, satenii isi duc veacul mergind in cizme prin noroaie pina peste glezna, spre birtul in care beau o tuica. Pe sateni situatia ii amuza. Ii ajuta in acest sens „intelectualul“ locului, Oliviu, care recunoaste ca „de la matoleala am luat-o razna“. „Specialistul“ satului da solutii tehnice pentru reconstruirea podului, iar babele birfesc pe la colturi sau pe la biserica.
Malaiesti – sat din Evul Mediu
Izolat aproape complet, satul Malaiesti are o singura legatura cu restul lumii: o punte suspendata, lunga de aproape o suta de metri. Dupa ce o treci te loveste brusc senzatia ca ai parasit civilizatia si ai ajuns undeva intr-un sat românesc din Evul Mediu. La intrare esti intimpinat de o vaca, si ea afundata in noroi ca si oamenii. Drumurile, ca sa le spunem asa, nu par a fi decit niste brazde de aratura. Satul este relativ mic, nu are decit 240 de familii, dar este cel mai mare dintre cele 11 aflate in subordinea Primariei Goesti. „Avem un singur telefon, acela este public si pe deasupra nu functioneaza decit cind vrea el. De telefoane mobile ce sa mai spun, ca acelea nu functioneaza decit in anumite locuri din sat, pentru ca nu prea este semnal pe aici. In sat nu sint decit doua magazine care aprovizioneaza localitatea cu mai tot ce ne trebuie. In zile ca acestea, cind nu avem cum sa trecem peste Amaradia cu masina, trebuie sa ne caram in spate tot ce avem de luat de la oras, cu chiu cu vai ne descurcam“, a declarat Stefan Buzdugan, unul dintre putinii tineri ramasi in sat. Undeva in centru satului se gaseste scoala la care invata doar 15 copii din clasele I -IV. In aceasta cladire darapanata, copiii fac orele numai cind invatatoarea poate sa ajunga, pentru ca si ea se confrunta cu aceeasi problema ca si restul satenilor. Linga scoala se afla o bisericuta veche de 180 de ani, ale carei clopote suna a moarte.
Inmormintarea
Desi satul Malaiesti era in doliu, marea durere a oamenilor nu era cel decedat, ci cum vor trece mortul peste piriul fara pod. Calvarul a inceput dupa ce decedatul a fost urcat in tractor si dus spre cimitir. Inaintea piriului, mortul trebuia dat jos din tractor, carat cu patul mortuar peste piriu si apoi pus intr-un car tras de boi. Problema a aparut in momentul in care cei patru oameni trebuia sa treaca piriul cu carul mortuar pe podetul aflat in constructie, cu o cale de acces facuta din pietris de numai jumatate de metru. Nu de alta, dar distanta dintre cele doua margini ale piriului este de circa patru metri. La un moment dat, unul dintre cei patru barbati care carau cosciugul a alunecat pe pietrisul de pe tevile podului. Trecut si acest obstacol, decedatul a fost pus in carul cu boi care astepta pe malul celalalt. Din nou omniprezentul noroi a facut probleme, iar carul a ramas impotmolit, acesta trebuind sa fie impins de o parte dintre satenii prezenti la inmormintare.
Pas in doi cu pisica moarta
Primarul comunei Goesti, localitate de care apartine si satul Malaesti, nu se considera vinovat pentru faptul ca podul nu a fost terminat la timp, acesta dind vina pe Tidoltenia, firma constructoare: „Pentru acel pod, firma Tidoltenia a primit 200 de milioane de lei si urmeaza sa mai primeasca inca 200. Eu nici nu am stiut. M-am trezit cu ei pe cap intr-o zi, au spus cine sint, ce vor sa faca si m-au rugat sa ii duc la locul unde aveau de facut lucrarea. Cind au ajuns acolo, au inceput sa se vaite ca nu au cum sa il faca si ca este greu sa aduca utilajele pina acolo. Stiu ca au venit acum aproape o luna, aceasta lucrare fiindu-le data de consiliul judetean fara sa se faca licitatie. Nu cunosc nimic din planurile pentru aceasta lucrare. Nu stiu cine a intocmit caietul de sarcini. Eu habar n-am de nimic. Si plus de asta cei de la Tidoltenia nu au venit cu nici un om, a trebuit sa le dau oameni de la mine. Cred ca au lucrat cu vreo 20 de oameni de-ai mei. Ei nu au venit decit cu un excavator pe senile“.
Reprezentantul firmei constructoare Tidoltenia, Cristi Vasuica, a spus altceva: „Nu stiu de ce v-a spus domnul primar aceste lucruri. Noi am venit cu utilaje si cu oamenii nostri, cinci la numar. Dinsul pretinde ca ne-a trimis oameni in ajutor. Intr-adevar, ne-a trimis trei sau patru femei, dar in nici un caz 20 de oameni, cum spune dinsul. Poate o fi trimis in alta parte, ca la noi nu au ajuns. Noi pina acum am ajuns cu lucrarea la 50%, dar a trebuit sa ne oprim din cauza vremii. Oricum, termenul-limita este 15 octombrie. Daca ar fi sa nu mai ploua si sa se amelioreze timpul, cred ca pe luni sau marti o sa incepem din nou lucrarile, pentru ca pina atunci vom astepta sa scada debitul Amaradiei. Cit despre bani, pina acum nu am primit nici unul, dar suma alocata acestei lucrari este de 400 de milioane de lei cu tot cu TVA. Domnul primar si satenii trebuie sa inteleaga ca acolo nu avem cum sa venim cu o macara. Pina acum am adus un excavator pe senile si o masina de transport. Oricum, primarul Adam Atanasie ne-a promis ca ne ajuta cu niste tractoare si oameni sa terminam lucrarea, dar nu s-a tinut de cuvint. Nu stiu ce are dinsul cu noi. Poate ca exista niste interese la mijloc, nu stiu ce sa spun. Mie unul nu-mi plac chestiile de culise“.
Un primar precum Voda Lapusneanu
„Domnule, pe oricine intrebati din acest sat daca primarul nostru a facut ceva pentru noi o sa va spuna ca nu a facut nimic. Nimeni nu-l vrea pe acest om ca primar. Satul nostru moare incet, incet pentru ca mai toti de aici vor sa se mute dincolo de riul Amaradia. La ce drumuri avem aici, degeaba avem masini. Eu unul, o tin pe a mea in curte de vreo doua luni, ca nu am cum sa o scot pe drumurile astea, ramin cu ea in mocirla. Primarul a spus ca nu-l intereseaza problemele Malaiestiului“, s-a plins unul dintre sateni. O parte dintre acestia au aparut si cu citeva teorii care sa explice dezinteresul primarului fata de acest sat. Una dintre ele ar fi ca la alegerile din acest sat domnul primar nu a reusit sa stringa decit 140 de voturi. Alt satean a povestit de experienta sa cu viceprimarul: „M-am dus intr-o zi sa imi iau cupoanele pentru pamint si acesta m-a invitat «respectuos» afara, spunindu-mi: „Iesi afara ca-mi iei aerul din primarie!“.
„Nu am facut nimic!“
„Nici celalalt primar nu a facut nimic. Acum, dupa ce si-a incheiat mandatul, si-a facut o vila. De acesta nu am ce sa mai zic, este la fel ca si anteriorul. Trebuie exterminata gasca primarului, ca astia nu fac nimic pentru noi. Sint niste escroci, niste banditi“, a spus Constantin Rotaru. In conformitate cu cele declarate de Constantin Rotaru sint si spusele primarului Adam Atanasie: „Recunosc, nu am facut nimic pentru sat. De un an, de cind sint primar, stau in birou si nu fac nimic“. „Doua saptamini au stat si nu au facut nimic, au adus o masina de piatra si una de ciment, atit. Daca s-ar ivi vreo urgenta, nu avem cum sa o rezolvam pentru ca nu putem iesi cu masinile nici macar din curte. Trebuie sa plecam cu carutele si, cind ajungem la riul Amaradia, sa-l trecem inot. Pur si simplu nu avem cum sa iesim din sat cu masinile, sintem izolati aici, uitati de Dumnezeu“, a declarat unul din sateni.
Batrinii se distreaza cu moartea
Locuitorii virstnici ai satului Malaiesti se distreaza la inmormintare, facind glume macabre pe seama propriilor morti: „Cred ca inainte sa mor o sa fac focul in soba, ca dupa ce am sa mor sa nu inghet in casa. O pun pe baba mea in camera alaturata si eu o sa mor in camera cealalta. Si apoi, daca m-or gasi, sa ma ingroape in gradina ca e aer curat, e frumos, nu ma deranjeaza nimeni. Plus de asta, la cimitir nu am cum sa ajung, la ce drumuri si noroaie sint pe aici, pe la noi“. In discutie intervine alt satean, care ii sugereaza ca inainte de a fi pus in cosciug macar sa-i dea cizmele jos din picioare si sa-i puna si lui niste pantofi.
