• Pe contractul de concesionare a 23.000 de metri pătraţi in incinta bazei de agrement Preajba, Dilgoci a trecut numele unei firme, dar a ştampilat in numele alteia cu denumire identică • Deşi consilierii locali din Malu Mare s-au prins de şmecherie şi au reziliat contractul, Dilgoci cere RAT Craiova să-i plătească un miliard de lei pe zi despăgubiri
Scandalul dintre Regia Autonomă de Transport Craiova şi controversatul om de afaceri Constantin Dilgoci a ajuns şi la Consiliul Local Malu Mare, autoritate care i-a concesionat lui Dilgoci 23.000 de metri pătraţi in condiţii cel puţin ciudate. Prin fuziuni şi preluări de firme, Dilgoci a reuşit să-i bage in ceaţă pe edilii din Malu Mare, toate tranzacţiile fiind parafate de fostul primar Marin Motoi, astfel că, pină la urmă, consilierii locali din comună nu mai ştiu ce firmă trebuie să le dea banii promişi de Dilgoci, şi aşa puţini comparativ cu suprafaţa de teren concesionată. Practic, pentru 23.000 de metri pătraţi in buza Craiovei, Consiliul Local Malu Mare ar trebui să primească timp de 49 de ani cite 900 de euro anual. Deşi nici ei nu ştiau, la o studiere mai atentă a contractului incheiat cu SC Vest Invest Grup SRL, consilierii au descoperit că respectivul contract fusese reziliat in urmă cu peste un an. Asta nu l-a impiedicat pe Dilgoci să ceară in instanţă ca RATC să-i plătească despăgubiri de un miliard de lei pe zi, ca urmare a investiţiilor de nouă miliarde pe care Dilgoci zice că le-a efectuat prin firmele sale.
Povestea terenului din extravilanul comunei Malu Mare pe care se află baza de agrement Preajba a inceput in anul 1986, cind fosta Intreprindere Judeţeană de Transport Local a trimis Consiliului Popular Malu Mare o adresă prin care cerea supunerea aprobării adunării generale a oamenilor muncii ai Consiliului Popular a cererii de trecere din administrarea Consiliului Popular in administrarea IJTL. Citeva zile mai tirziu, Consiliul Popular a aprobat cererea IJTL. Totodată, fosta intreprindere de transport i-a trimis şi Consiliului Popular al judeţului Dolj o adresă in care spunea următoarele: „La nord vest de Hanul Preajba există un teren neproductiv de 23.000 de metri pătraţi, aflat in administrarea Biroului Executiv al comunei Malu Mare. Vă rugăm să dispuneţi emiterea deciziei de transfer pentru transmiterea terenului in administrarea IJTL, in conformitate cu prevederile Decretului 409/1955“, se arată in adresa actualului RATC. In felul acesta regia de transport a devenit administratoarea a 23.000 de metri pătraţi cărora, in 1998, fostul director al RATC, Valeriu Cosăceanu, a incercat să le dea o intrebuinţare din care să scoată bani. Astfel, pe 4 iunie 1998, intre RATC şi SC Popescu şi Paul SNC s-a semnat contractul de inchiriere cu numărul 100/7290, pentru o suprafaţă de 52,5 metri pătraţi, situată in incinta bazei de agrement Preajba, pe o perioadă de cinci ani. In urma tranzacţiei, RATC urma să primească o chirie de 190 de dolari pe lună plus TVA pe perioada estivală, impunind totodată chiriaşului obligaţia de a nu subinchiria, cesiona sau instrăina către terţi bunurile inchiriate fără acordul RATC. La capitolul alte clauze, chiriaşul se obliga să facă investiţii pentru imbunătăţiri in vederea folosirii spaţiului inchiriat, iar in cazul inchirierii in extrasezon estival chiriaşul era obligat să incheie un act adiţional in baza unei solicitări scrise.
Investiţie de minimum un miliard de lei
Un an mai tirziu, cu acordul RATC, chiriaşa SC Popescu şi Paul SNC a incheiat pe 3 iunie 1999 un contract de cesiune prin care ceda SC Coligrup Invest SA, reprezentată de Constantin Dilgoci, contractul de inchiriere şi toate drepturile şi obligaţiile contractuale ce ii reveneau. Pe 17 iunie 1999, RATC şi Coligroup Invest SA au incheiat un act adiţional prin care suprafaţa inchiriată creştea brusc de la 52 la 14.826 de metri pătraţi, suma stabilită prin contract fiind de 3.000 de dolari pentru perioada 15 iunie-15 septembrie. In actul adiţional, conducerea RATC, reprezentată tot de directorul Valeriu Cosăceanu, a făcut prima greşeală care avea să o aducă in postura de reclamată in 2004. La punctul patru din contract, chiriaşul se obliga să execute lucrări de investiţii in valoare de minimum un miliard de lei pină la expirarea contractului in 2003, iar la punctul zece scria negru pe alb că proprietarul putea refuza prelungirea contractului dacă restituia valoarea investiţiilor efectuate de chiriaş. Conducerea RATC s-a schimbat, iar director a fost numit Iulian Ocroteală, care a constatat ciţiva ani mai tirziu că firma lui Dilgoci nu-şi plătise nici măcar utilităţile. In consecinţă, RATC a cerut instanţei evacuarea societăţii, proces care se judecă şi in prezent avind un nou termen pe 30 noiembrie.
Contract pe firme cu acelaşi număr de inregistrare la Registrul Comerţului
Reprezentanţii RATC acuză, de asemenea, şi faptul că, deşi erau administratori ai terenului aflat in extravilanul comunei Malu Mare, nu au fost consultaţi la semnarea contractului de concesiune semnat de consilierii locali cu o altă firmă a lui Dilgoci. In speţă, este vorba despre un contract de concesiune semnat in anul 2002 de către Consiliul Local Malu Mare, după ce aceiaşi consilieri aprobaseră in decembrie 2001 scoaterea terenului la licitaţie. Aşa se face că fostul primar Marin Motoi, reprezentant al Consiliului Local Malu Mare, a semnat un contract de concesiune cu SC CD Group Industries SA, reprezentată de Alin Giucă, şi avind numărul de inregistrare la Registrul Comerţului J16/535/2000 şi cod fiscal 13423940. Obiectul contractului il constituia concesionarea suprafeţei de 23.000 de metri pătraţi pe o perioadă de 49 de ani, reprezentind incintă ştrand Preajba, pentru care Dilgoci trebuia să plătească ridicola sumă de 80 de milioane de lei, obligindu-se in schimb să aducă investiţia la un nivel optim de funcţionare şi să efectueze reparaţiile şi intreţinerea bazei. Conform spuselor reprezentanţilor actuali ai Consiliului Local Malu Mare, Dilgoci nu a plătit nici un leu, datoriile ridicindu-se la aproape o sută de milioane de lei, la care se adaugă penalităţile şi dobinzile de intirziere. Văzind că Dilgoci nu are de gind să plătească nici un leu, consilierii locali au reziliat contractul incheiat şi au scos la licitaţie din nou pe 22 aprilie 2003 concesionarea celor 23.000 de metri pătraţi. Surpriză mare insă pentru consilieri. Una dintre firmele interesate era SC Vest Invest Grup, care a trimis pe adresa consiliului o adresă prin care işi anunţa intenţia de a plăti „fabuloasa“ sumă de… 900 de euro pe an, de aproape trei ori mai mică decit precedentul contract semnat in 2002. Ciudat insă, deşi antetul adresei trimise de Dilgoci conţine datele de identificare ale SC Vest Invest Grup, ştampila aparţine unei alte societăţi, SC Industrial Met Group SRL, cu numărul de inregistrare J16/201/2002. Intre timp, firma a dispărut din Registrul Comerţului fiind probabil absorbită de altă firmă a lui Dilgoci, deoarece, pe site-ul Registrului Naţional al Comerţului, numărul de inregistrare cu pricina aparţine societăţii Grimex Oltenia SA.
23.000 de metri pătraţi, la preţul unui calculator
Deşi SC Vest Invest Grup era reprezentată de acelaşi Alin Giucă, consilierilor locali din Malu Mare nu le-a păsat că semnează un contract fără să informeze şi RATC sau că riscă să nu primească din nou banii, parafind inţelegerea pe 24 aprilie 2003 la un preţ ridicol de numai 900 de euro pe an. In felul acesta, cu sau fără voia fostului primar Marin Motoi, Dilgoci a concesionat aproape gratis 23.000 de metri pătraţi la marginea Craiovei, pe o perioadă de 49 de ani. Suspiciunile nu se opresc insă aici. Deşi concesionar era SC Vest Invest Grup SRL, cu numărul de inregistrare J16/535/2000, ştampila aplicată pe contract aparţine altei societăţi cu acelaşi nume, dar cu alt număr de inregistrare, adică J16/275/2002. Cu alte cuvinte, contractul de concesionare era semnat de altă societate cu nume identic, dar infiinţată la o diferenţă de doi ani. Metoda este cunoscută, fiind aplicată cu succes şi de către Adrian Mititelu in cazul firmei care a tipărit buletinele de vot din Gorj pentru alegerile generale. Conform site-ului Registrului Comerţului şi al Ministerului Finanţelor, numărul J16/535/2000 aparţine societăţii SC Miva Invest SRL, cu sediul in cartierul 1 Mai, şi in nici un caz SC Vest Invest Grup. Astfel, consilierii din Malu Mare nu au mai ştiut cu ce firmă au incheiat contractul, deoarece pe hirtie existau in acelaşi timp două firmă cu acelaşi nume, dar cu numere diferite de inregistrare la Registrul Comerţului. Revenindu-şi din pumni, consilierii au luat la puricat contractul semnat şi datele de identificare ale firmei care semnase contractul, iar pe 27 iunie 2003 au decis să rezilieze contractul.„Avind in vedere expunerea de motive prezentată de domnul Tănase Ion, consilier, care propune rezilierea contractului de concesiune cu SC Vest Invest Group SRL, intrucit nu a achitat suma de bani restantă pentru incinta ştrand Preajba, pe care l-a avut concesionat sub numele altei firme, anume CD Group Industries, dar cu acelaşi număr de inregistrare la Registrul Comerţului, incepind cu data de 1 iulie 2003 se reziliază contractul de concesiune a incintei ştrand Preajba cu SC Vest Invest Grup SRL“, se arată in hotărirea consiliului local. Practic, pornind de la CD Group Industries, Dilgoci a plimbat numărul de inregistrare J16/535/2000 mai intii pe la SC Vest Invest Grup, ajungind in final la Miva Invest SRL, care, coincidenţă sau nu, are sediul tot in cartierul 1 Mai. Cu toate acestea, firma lui Dilgoci se ţine tare şi cere instanţei, in procesul cu RATC, nici mai mult nici mai puţin decit un miliard de lei pe zi penalităţi pină cind regia achită integral creanţa de nouă miliarde de lei, provenită, spune Dilgoci, din investiţiile efectuate de SC Vest Invest Grup la baza de agrement Preajba. Deşi anexează cererii sale copii după contractele de inchiriere, Dilgoci a uitat să pună la dosar exact documentul care conta cel mai mult, şi anume dovada investiţiilor pe care pretinde că le-a efectuat. Contactat telefonic, Constantin Dilgoci a declarat că este imposibil ca autorităţile din Malu Mare să fi reziliat contractul din cauza altei societăţi: „Eu am plătit pe un an de zile inainte. Să vedem cine o să plătească in final“.
