„Aoleu, Marie!“

In satele din Dolj, duminica noapte s-au aprins focuri mari, pe dealuri, pentru a intra cum se cuvine in Postul Pastelui. Conform traditiei, de Lasatul Secului la brinza, satenii din Carpen s-au intilnit, ca in fiecare an, pentru a lansa „strigaturile peste sat“, cind se anunta fetele de maritat, nevestele lenese si barbatii betivi. Obiceiul, care in zona poarta numele de „Aoleu, Marie!“, marcheaza ultimul moment in care oamenii mai pot petrece, inainte de Paste. Locuitorii din Carpen, judetul Dolj, se pregatesc inca de peste zi de sarbatoare. Femeile si fetele mari matura prin curti, ca sa se vada cit sint de harnice, iar batrinele impart placinta cu brinza si oua, pentru sufletele celor morti.

Duminica seara, in Carpen, toata suflarea satului s-a strins la locul numit Bordei, unde s-au aprins „bolbotaile“, adica focurile mari, pe linga care s-a jucat si s-a chefuit pina in miez din noapte. Pe la porti s-au aprins alte focuri, mai mici, iar tinerii s-au urcat pe dealuri, impartiti in cete. In timp ce prima dintre cete punea intrebarea de pe un deal, a doua ii raspundea de pe celalalt si astfel, strigind peste sat, intreaga suflare a aflat lucruri nerostite pina atunci.

Elena Bejan, de 52 de ani, isi aminteste de aceasta sarbatoare si de strigaturile care se faceau in trecut.

„Numai e ce-a fost odata, cind cu francu-o faceam lata. Beam, mincam si chefuiam, si spargeam si cite-un geam. Si plateam ce-aveam de platit, c-asa se traia odata. Cu trei poli faceam o casa si solida, si frumoasa. Cu trei odai si tinda, si mai raminea pe grinda. Bani sa-i fac un adalmas, cu rachiu si pelinas. Ca in ajun de sarbatori, sa traiesti, sa nu mai mori“, isi aminteste Elena Bejan una dintre strigaturi. Femeia mai spune ca, de Lasatul Secului, nimeni nu lipseste de la strigaturi si toata lumea se distreaza.

„Cei mai napastuiti sint cei care nu vor sa se insoare si sa se aseze la casa lor. Alora le strigam cam asa: «Foaie verde de mohor, nu

ma-nsor si nu ma-nsor. Ce, doar asta-mi trebuie mie, sa ma-nsor,

sa-mi iau sotie? N-am in buzunar cinci lei. Sa mai am si grija ei? Da-o-n colo de napasta, n-o sa mor fara nevasta. Si chiar dac-o fi sa mor, nu ma-nsor si nu ma-nsor.» Acest obicei se va pastra, pentru ca si copiii de gradinita participa la sarbatoare“.

Tot duminica seara, cei certati trebuia sa se ierte unul pe celalalt, copiii – sa sarute mina parintilor si sa le ceara iertare, iar finii – sa mearga cu plocon la nasi, pentru ca Postul Pastelui sa fie tinut in curatenie sufleteasca deplina.