Un tractor a costat mai putin decit o pereche de adidasi, iar combinele Gloria s-au dat la pret de frigider
APAPS SRS Oltenia a numit, pe 11 mai 2002, in functia de director general al SC AGROMEC Bals SA, pe Liviu Stroe. Acesta fusese merceolog la fosta IMAIA Bals. Una din fiicele sale – cea mica – este asociat al SC PRODPIES SRL. Dupa ce a fost numit in noua functie, Liviu Stroe a decis ca parcul de masini si tractoare al AGROMEC Bals sa fie reabilitat. Fara sa organizeze o licitatie sau sa informeze Consiliul de Administratie, el a achizitionat piese de schimb in valoare de aproximativ 300 de milioane de lei de la… SC PRODPIES SRL. Aceasta a fost prima miscare din intreaga inginerie financiara pe care avea s-o puna in practica. Al doilea pas a fost infiintarea Asociatiei Salariatilor (PAS) Mecanizatorul. Din acel moment, directorul AGROMEC avea la dispozitie toate elementele necesare indeplinirii propriului plan.
Cu cartile pe masa
Mai intii, dom’ director a imprumutat AGROMEC Bals cu aproximativ 430 de milioane de lei, suma rezultata din contravaloarea pieselor de schimb plus 130 de milioane cash. La rindul sau, AGROMEC Bals a creditat asociatia salariatilor cu cele 430 de milioane de lei, la care s-au adaugat 100 de milioane existente la acea data (vara lui 2002) in contul de la Banca Carpatica si inca aproximativ 140 de milioane obtinute din vinzarea unor utilaje agricole. Cu 674 de milioane de lei, salariatii constituiti in asociatie au cumparat de la APAPS pachetul de 40% din totalul actiunilor, cu asta incheindu-se privatizarea AGROMEC Bals. Conducerea APAPS SRS Oltenia a considerat aceasta o privatizare reusita, luind in considerare faptul ca banii au fost achitati intr-o singura transa, iar pachetul de actiuni a fost cumparat cu pretul considerat a fi corect. Abia dupa asta a urmat marele tun financiar: pe 11 februarie 2003, intr-o zi de marti, Liviu Stroe a cumparat aproape intregul AGROMEC Bals, prevalindu-se de paienjenisul de creante pe care si-l tesuse cu meticulozitate.
La data respectiva, fara sa stie nici macar contabilul sef, Stefana Prunaru, el si-a intocmit trei facturi prin care a luat aproape totul la preturi de mimic. De exemplu, 18 tractoare U 650 au fost facturate la preturi de maximum 8,8 milioane de lei bucata, cele mai multe fiind cumparate la acelasi pret de doua milioane de lei. Mai scump ca tractoarele s-a vindut o remorca, pretul acesteia fiind de 7,5 milioane de lei. La fel semanatoarele, care au fost cumparate de directorul AGROMEC la preturi cuprinse intre 420.000 de lei si 9,5 milioane de lei. Cind a fost vorba de combine Gloria C 14 a dat 11 milioane de lei pe una si cite 18 sau 19 milioane pe alte trei bucati.
„Toate aceste utilaje sint in stare de functionare, ca nu este un an de cind s-a pus pe ele tot ceea ce trebuia. Atunci, Stroe a adus de la magazinul fiicei sale piese de schimb de peste 300 de milioane de lei“, a spus Ion Lacraru, fost inginer-sef. In prezent, este demisionat pentru ca nu si-a mai primit salariul de luni de zile, ca de fapt toti salariatii AGROMEC. Pe toate cele trei facturi, care totalizeaza aproape 430 de milioane de lei, scrie acelasi lucru: plata se va face prin compensare cu sumele depuse, conform chitantelor… si urmeaza seriile a patru chitante. Deci, in intreaga afacere a fost pus carul inaintea boilor: intii a fost livrata marfa, dupa care au fost emise chitantele si abia apoi au fost intocmite facturile. La rubrica furnizorului, pe stampila AGROMEC nu exista decit semnatura secretarei lui Stroe, Anica Ruxandoaia. In realitate, patrimoniul AGROMEC Bals, cumparat de Stroe cu nici 500 de milioane de lei, valora multe miliarde de lei. Ceilalti actionari, membrii asociatiei salariatilor, au ramas cu ochii in soare.
Procese pe rol in loc de tractoare pe ogor
Jocurile de interese nu s-au terminat insa o data cu distrugerea AGROMEC. Una din cladirile unei ferme a fost inchiriata de o societate al carei obiect de activitate este prelucrarea maselor plastice. Pentru a nu exista discutii, Liviu Stroe si directorul firmei chiriase au cazut de acord cu montarea unui contor pentru energia electrica, in sediul acesteia din urma. Ulterior, Stroe a incheiat cu chiriasul sau un contract prin care i-a vindut spatiul in care acesta isi desfasura activitatea. Totul a mers bine pina pe 11 februarie 2003. Dupa asta, noul proprietar al AGROMEC Bals i-a cerut patronului vecin sa-si achite curentul consumat, la zi, adica aproximativ 180 de milioane de lei. Acesta i-a explicat ca, de mai mult timp, platea curentul chiar in avans. Specialistii de la ELECTRICA au verificat instalatiile si facturile, confirmind in procesul-verbal ca firma de mase plastice nu are restante la plata curentului consumat. Asta l-a suparat rau pe Liviu Stroe. El i-a dat in judecata pe inginerii Ion Lacraru si Savu Obretin, imputindu-le… cele 180 de milioane. In acelasi timp, de cind a preluat Liviu Stroe conducerea, AGROMEC Bals a acumulat datorii salariale de peste un miliard de lei, iar catre bugetul de stat, aproape 18 miliarde de lei. Mai mult, asa cum au precizat fosti membri ai Consiliului de Administratie, de cind a fost numit Stroe director, AGROMEC n-a mai pus nici macar o singura saminta in pamint, activitatea de baza – agricultura – fiind complet abandonata. In schimb, la toate sedintele, directorul vorbea consiliului numai despre procesele pe care le avea cu terti. Acum, salariatii s-au hotarit sa-l cheme in instanta ca garant in procesele de munca cu unitatea pe care a condus-o, pentru salariile restante.
