„Ma numesc Constantin Ricioiu, actualmente ma aflu in Penitenciarul Craiova, unde ispasesc o pedeapsa privativa de libertate de sapte ani si sase luni pentru infractiunea de tentativa de omor… Eu, chiar daca sint dupa gratii si cindva am atentat la integritatea corporala, intr-o furie de nervi necontrolata, asupra unui semen, nu mi-am pierdut notiunea de bun crestin… Doresc sa ofer acel rinichi fara nici un ban. Nu, nu doresc nimic in schimb, nici cununi de lauri, nici avantaje financiare si nici materiale. Doresc numai sa salvez viata unui semen…“
Constantin Ricioiu are 43 de ani. De doi ani este inchis in Penitenciarul de Maxima Siguranta (PMS) Craiova, unde, asa cum marturiseste, ispaseste o pedeapsa pentru infractiunea de tentativa de omor. „Intimplarea a facut sa-l lovesc“, spune Constantin, amintindu-si imprejurarile in care a comis fapta. „Ma duceam acasa de la Leamna, pe drum s-au luat trei indivizi de mine – ulterior s-a stabilit ca m-au confundat – si pe unul l-am impuns cu un cutit-sabie de 40 cm“. A fost acuzat de tentativa de omor si inchis pentru sapte ani. „Regret, bineinteles. Am pus in pericol viata unui om, lucru de neiertat. Dar prin ceea ce fac acum, sper sa-mi platesc toate pacatele…“ Cum ar fi un omor savirsit in 1987 si ispasit, cu Decretul 11/1988, pina in 1993.
„Nu vreau bani, doar un simplu multumesc“… sau eliberare exceptionala
Cu un asemenea „palmares“ si cu ani buni petrecuti in spatele gratiilor, se pare insa ca detinutul Constantin Ricioiu a gasit calea cea dreapta. „Cum poti sa platesti astfel de greseli – in fata lui Dumnezeu si a oamenilor – daca nu prin a ajuta un alt om sa traiasca“, spune el.
Un anunt de mica publicitate aparut in decembrie 2002 a fost cel care a dat un alt sens penitentei. O persoana aflata in suferinta solicita un rinichi, la pret negociabil. Constantin Ricioiu a citit acest anunt si s-a oferit sa doneze organul respectiv, „fara nici un ban“, subliniind ca „atunci cind este vorba de viata, nimic nu e negociabil“.
„Sint la o virsta cind nu mai am ce astepta de la viata. Si acum tind spre pocainta. Intr-un fel, vreau sa ma revansez in fata lui Dumnezeu si a oamenilor. De la familie nu mai am ce astepta – sotia a divortat si a plecat cu cei doi copii ai nostri“, argumenteaza Constantin gestul sau. Nu insa fara a completa cu sinceritate: „N-are rost sa ma ascund dupa deget. Sper sa am si niste avantaje. Nu ma refer la cele materiale, acestea nu au nici o importanta pentru mine in situatia actuala. De la cel pe care il voi ajuta nu astept nimic. Un simplu multumesc este suficient. Dar sper – si speranta este aceea care ne ajuta sa supravietuim – ca gestul meu imi va schimba imaginea in fata cadrelor si voi fi propus pentru liberare exceptionala pentru fapte deosebite“.
Cainta nu te face Dumnezeu
Oferta lui Constantin Ricioiu a ramas fara raspuns. Si probabil asa va ramine, dintr-un singur motiv: legea le interzice detinutilor sa doneze organe.
„In urma cu aproape doi ani, a fost foarte mediatizat un caz asemanator din Cluj. Detinutul-donator a fost atunci gratiat pentru fapta sa exceptionala. La scurt timp insa, zeci de detinuti din toata tara s-au oferit sa faca donatii de organe, in speranta ca li se va scurta pedeapsa sau chiar vor fi eliberati. S-a creat astfel o situatie destul de agitata“, a spus comandantul adjunct al Penitenciarului de Maxima Siguranta Craiova.
Un ordin al Ministerului de Justitie – Directia Generala a Penitenciarelor a urmat acestui caz, interzicindu-le detinutilor sa doneze organe.
„Ordinele noastre interzic detinutilor sa doneze organe. Este vorba aici de Ordinul nr. 123 136/20. 08.2002, o revenire de fapt la un alt ordin similar, din 1997. Detinutii nu-si pot deteriora starea de sanatate cit timp se afla in custodia noastra. Exista totusi situatii deosebite, iar ordinul respectiv specifica fapul ca, in astfel de cazuri – familie, rude apropiate – se va solicita motivat acordul Directiei Generale a Penitenciarelor“, a spus col. dr. Leontin Brasoveanu, medic in PMS Craiova.
Asadar, conform legislatiei in vigoare, detinutii nu au voie sa-si doneze organele. Nici gratis, nici in schimbul unei sume de bani. Chiar daca gestul lor ar fi condus de dorinta umana de a ajuta un semen ori de speranta de a li se micsora pedeapsa, ei nu sint lasati „sa-si deterioreze sanatatea“. Decit in cazuri speciale. Sau, cum spune detinutul Constantin Ricioiu, „cind mai sint unele scapari, ca peste tot… “
