I se spune „Statuia din Giubega“. Nu pentru ca i-ar fi trecut cuiva prin minte sa ii ridice vreo „oda“ cimentata, ci pentru ca sta pironit in mijlocul strazii si „vamuieste“ toate masinile care trec prin comuna. Se ocupa de dosare dupa bunul plac, cu mare atentie, sa nu-si „atinga“ cumva protejatii. Ii amendeaza pe sateni, apoi ii munceste in folos personal de le sar capacele, precum grofii de odinioara, promitindu-le ca ii scapa de sanctiune. Si bineinteles ca nu se tine de cuvint. Iar cind nici amenintarea cu amenda nu mai tine, ii alunga pur si simplu pe cei care au avut nefericirea sa-i cada in dizgratie.
Asa il descriu locuitorii comunei doljene Giubega pe seful lor de post, agent sef adjunct Constantin Lupu. Lupu sustine insa ca „oile“ din comuna au cam luat-o razna, indrugind numai verzi si uscate pe seama lui.
La Giubega, povestea Scufitei Rosii a capatat nuante variate, cu tente care dramatice, care comice si cu o nevoie acuta de „hepi end“. Caci seful de post Lupu Constantin le arata satenilor „coltii“ de vreo patru ani incoace, dar nu s-a gasit inca nici un „vinator“ de la judet care sa-i vina de hac. „Scufitele“ i-au cazut victime una dupa alta. Pina la urma s-au saturat si s-au hotarit sa dea totul in vileag, sperind ca Lupu sa fie transferat pe alte meleaguri, eventual si pricopsit cu o „botnita“ de catre oamenii legii.
Daca ar fi sa adunam toate reclamatiile „patitilor“ care s-au saturat sa joace dupa cum cinta seful de post din Giubega, s-ar scrie citeva romane. Cum nu sintem romancieri, ne-am oprit doar la cele mai importante.
„Mi-a zis ca ce-i pasa lui, ca nu l-am servit niciodata cu nimic…“
Pentru Marin Bechet, de 49 de ani, toata tevatura a inceput de la o pomana. „Cam prin primavara, dupa o pomana, m-am trezit in curte cu un consatean care a sarit cu cutitul la mine. Pina la urma l-am dat afara, iar a doua zi m-am dus la post sa il reclam la domnu’ Lupu. Mi-a zis ca ce-i pasa lui, ca nu l-am servit niciodata cu nimic si ca nevasta-mea nu a trecut niciodata pe la post sa-i spele cite ceva! Dupa citeva zile, m-am trezit ca a amendat-o pe nevasta-mea cu 700.000 de lei, pe motiv ca l-ar fi batut pe ala de a venit peste noi, da’ nevasta-mea nici nu iesise din casa atunci.“
Intrigat de amenda primita, omul s-a dus la post sa se lumineze cum vine treaba: „Domnu’ Lupu mi-a zis ca o scapa de amenda, da’ sa se duca cu femeia de serviciu sa spele covoarele de la post. Le-a spalat, dar cu amenda tot a ramas. A facut contestatie la judecatorie, pe care a pierdut-o ca n-a avut martori. Cum n-a platit nici amenda, era sa faca puscarie. Pina la urma a facut vreo zece zile munci la primarie“.
Povestea nu se termina insa aici. Marin Bechet spune ca atentia sefului de post s-a indreptat apoi asupra lui: „Cind ma vedea cu caruta, ma chema si ma punea sa-i aduc iarba pentru porci. Ma punea sa cosesc, sa fur, ba din lucerna IAS, ba de pe izlaz. Vreo doua saptamini am muncit pentru el si i-am carat iarba. Nu-mi faceam treburile mele ca sa ma slugareasca el. Pina la urma i-am spus ca eu nu ma mai duc dupa lucerna orice mi-ar face“.
„Mi-a dat amenda 700.000 de lei ca nu aveam felinarul aprins la caruta, pe timp de zi, la ora trei dupa-amiaza“
Catalin Calafeteanu este un alt „client“ al sefului de post din Giubega. In cazul lui insa, s-a lasat cu un timpan spart si cu multe amenzi pentru cele mai ciudate motive: „Taica-meu ii tot cara sefului de post curcani si carne de oaie. In toamna, prin noiembrie, ma cheama sefu’ la post sa ma intrebe ceva in legatura cu tata. M-a luat la bataie din prima, de pe hol, el cu inca unu’, tot politist. Nimic nu mi-a zis, doar m-a bagat in post, m-a lovit cu pumnii si cu picioarele, de mi-a spart timpanul si dupa aia a luat o bucata de lantete si mi-a dat pe spate, sa ma doboare. M-a doborit la pamint, aveam camasa rupta si eram plin de singe. A venit nevasta-mea dupa mine si a injurat-o, i-a spus c-o f… daca nu iasa afara. Pina la urma mi-a dat drumul“. Barbatul de 26 de ani spune ca certificatul medico-legal pe care figurau 83 de zile de ingrijiri medicale s-a transformat peste noapte, la dosar, intr-unul cu 12 zile, iar reclamatia facuta la Parchet a ramas in coada de peste.
Dupa bataia sora cu moartea, Catalin povesteste ca au urmat amenzile „scornite“: „De cite ori ma intilnea pe drum imi repeta ca, daca nu plec din comuna, ma baga in puscarie. Si imi dadea amenzi peste amenzi, cred ca de peste 20 de milioane in total. Mi-a dat odata 700.000 de lei ca nu aveam felinarul aprins la caruta. Era pe timp de zi, la ora trei dupa-amiaza. Alta data m-a amendat ca aveam rotile de la caruta namolite. Ca sa nu mai spun ca Lupu asta e al mai mare alcoolist. Imi aduc aminte cind l-a chemat un om acasa la el sa faca ancheta, ca i se spinzurase baiatul. A venit cui, mort de beat si in loc de ancheta a inceput sa-l ia la intrebari pe omu’ ala, tatal mortului, despre un ciine de vinatoare furat. Facea scandal si pina la urma l-au dat prietenii mortului afara“.
Calafeteanu a plecat cu citeva luni in urma din comuna – „Nu mai puteam rezista la ce-mi facea seful de post“ – si s-a intors la sfirsitul saptaminii trecute. Dar a avut o mare si neplacuta surpriza: „M-am intors ca am auzit ca l-au mutat, dar l-am gasit tot aici, pe functie“.
„Se lauda ca n-are ce sa-i faca seful de post, ca tot ce fura el cumpara finu lu’ Lupu, si il are la mina“
Hariton Ciobanu nu si-ar fi inchipuit niciodata ca politistii din Giubega sint atit de „isteti“ incit nu sint in stare sa rezolve un furt nici macar daca li se arata cu degetul hotii.
„Intr-o noapte mi s-au furat niste tevi de irigat, de aluminiu. A venit Oncica de la post si mi-a zis ca or sa caute faptasii. La doua luni mi-au mai furat o teava. Iar i-am anuntat, iar l-a trimis pe Oncica. A venit, a vazut urmele, ca plouase si mi-a spus ca 95%, faptasii sint fratii Albu. Dupa aceea, tata s-a dus la un potcovar cu treaba. Si a vazut in curtea lui teava noastra. Potcovarul a recunoscut ca i-au adus-o ai lu’ Albu si ca a dat pe ea 200.000 de lei. M-am dus si l-am anuntat pe Lupu. A venit cu mine la potcovar, a vazut, a vorbit si a ramas ca ii cauta pe hoti. Seara au plecat dupa fratii Albu, dar nu i-au gasit. A ramas ca ii mai cauta. La doua zile dupa aia ma aflam intr-un bar, unde juca biliard unul dintre hoti. Era pe acolo si un politist de la post si i l-am aratat. N-a facut nimic. I-am spus si lu’ Lupu ca hotul se plimba prin sat si imi ride in nas. Degeaba. A lu’ Zenga, asta care mi-a furat tevile, ca asa ii zice, se lauda ca n-are ce sa-i faca seful de post, ca tot ce fura el cumpara finu lu’ Lupu, si il are la mina. De atunci imi tot promite Lupu ca rezolva cazul, dar nu face nimic, desi le-am dat hotii pe tava. Nu vreau decit sa imi recuperez tevile, ca sint muncite. Nu ma intereseaza pedeapsa hotilor!“.
„Statuia din Giubega“ sau… jaf la drumul mare
Sirul nemultumirilor si al povestilor „de-a risu’-plinsu’“ se lungeste, cuprinzind, ca o molima, numerosi sateni din Giubega. Fiecare cu patania lui, dornici sa vorbeasca si sa se plinga, doar, doar cineva i-o auzi si va pune capat situatiei. Relatarile lor au si o parte comuna: episodul „vamuirii“. „Oamenii l-au poreclit «Statuia din Giubega», ca sta proptit in mijlocul strazii si asteapta masinile sa le vamuiasca. Si nu se recomanda cu numele lui. Spune ca este plutonier Vaduvescu. Am vazut cu ochii mei cum l-a oprit pe un prieten cu care eram in masina. Era atit de beat ca nu si-a dat seama cine sintem si ca ne cunostea. Astia care vin cu marfa la magazine s-au invatat si ocolesc Giubega, prefera sa lungeasca drumul, dar s-o ia pe alta parte“, spune Hariton Ciobanu. „L-am vazut si eu cind i-a oprit pe niste oameni din Motatei si le-a cerut lada cu rosii. Unul dintre ei a luat lada si i-a dat cu ea peste picioare: «Na, ba, nici a mea sa nu fie, da’ nici a ta!» Sint zile in care nu mai ramine nici o masina nevamuita. Chiar asa, zice lumea, ca e vama la Giubega“, adauga si Marin Bechet. „Lupu se aseaza in mijlocul strazii si opreste masinile de atita timp, ca soferii s-au obisnuit deja si se duc direct in post, cu plasele“, spune si Catalin Calafeteanu.
„Da’…, cine v-a spus?“
Seful de post Constantin Lupu, agent sef adjunct dupa trecerea in civilie a politiei, sustine ca toate aceste acuzatii sint neadevarate: „Hai, domne’! Pai…, cum se poate?…Mie imi place omenia! Nu pot sa cred! Da’…, cine v-a spus?“, „argumenteaza“ puternic Constantin Lupu, rosu la fata (si nu de emotie), batind tactul, nervos, cu cheile in scaun si ezitind sa ne priveasca in ochi. „Bechet, asta, nici nu-l cunosc, nu stiu cine este. Calafeteanu este unul care si-a batut parintii, a sarit cu cutitul la ei, a plecat pina la urma din sat ca numai belele facea“. Despre furtul tevilor de irigat ale lui Hariton Ciobanu, seful de post spune ca este un dosar inchis: „Infractorul a fost deja trimis in judecata“. Dar este vorba despre al doilea furt, caci de primul nici vorba de rezolvare: „Nu i-am gasit inca pe hoti“.
Cit despre vamuirea masinilor la drumul mare, Lupu sustine ca este o prostie: „Asta e o mare prostie. Cum sa fac eu asa ceva? Oamenii spun multe, ca s-au inrautatit (?!) intre ei de nu se poate. Da’…, cine v-a spus?“.
Pentru ca seful de post Lupu sa nu se istoveasca prea mult in cautarea raspunsului, ii oferim sansa de a citi articolul de fata.
