Si invers, sa-si calce rufele cu mobilul
Femeia care sta in fata noastra ne spune, cu seninatate, ca fierul ei de calcat a cazut victima conflictului dintre bine si rau. „Stiu, o sa ziceti ca e un banal fier de calcat. Dar unde ati mai pomenit sa se topeasca talpa in halul asta, fara ca podeaua pe care statea sau firele sa pateasca nimic?“ N-am mai pomenit, e adevarat, dar tot ne e greu sa nu pufnim in ris. Femeia continua, aratindu-ne ce a mai ramas din termorezistenta aparatului: „Aici a fost retinut raul, in bucla aceasta. Iar daca il veti privi mai de departe, veti constata ca seamana cu o icoana.“
La drept vorbind, surpriza nu e chiar atit de mare. Ne asteptam sa dam peste o „paranormala“ inca de cind am vorbit pentru prima data cu domnisoara Monica Dima. „Trebuie neaparat sa veniti pina la mine acasa“, ne zisese ea pe un ton in care se ghicea un dram de exaltare.
„Aici au loc niste fenomene inedite! Nu pot sa va dau mai multe amanunte acum, asa ceva nu se discuta la telefon.“
Ne-am grabit sa ajungem la locul de intilnire, fixat pe strada Caracal. Si, din nou, am fost prinsi de Monica pe picior gresit:
„Unul din voi doi are o apasare.“ Reporterii GdS s-au privit reciproc, convinsi ca apasarea sade pe umerii celuilalt. Ajunsi, in fine, in apartamentul domnisoarei Dima, sintem un pic dezamagiti: in sufragerie, in afara de semiobscuritate, nu e nimic anormal, poate cu exceptia multelor icoane de pe pereti. Sintem apoi condusi in dormitor, unde, de pe o masuta, ne „priveste“ respectivul fier de calcat.
„Mi s-a aratat o purcea!“
„V-am chemat aici pentru a va impartasi o experienta din care vreau sa invete si altii. Eu cred ca Apocalipsa exista si ca traim intr-un mileniu in care domina fortele raului“, incepe Monica povestea.
Trebuie sa acceptam ca, daca facem abstractie de ceea ce spune, domnisoara Dima este o prezenta agreabila. Micuta de statura, imbracata toata in negru, poarta niste pantofi rosii cu toc inalt si fumeaza intruna tigari scumpe. Raul, pentru ea, a inceput intr-o seara din saptamina Calusului:
„Am adormit la televizor, pe la opt si jumatate, si am avut un vis ciudat: eram la mine la tara, la Urzicuta, unde am copilarit. Pe ulita m-am intilnit cu o purcea. Am crezut ca e purceaua noastra si ca trebuie s-o gonesc acasa. Ea a disparut si eu am luat-o incet spre casa. La un moment dat, mi-am luat avint si ma indreptam plutind spre un gard. Si m-am intrebat: <<Doamne, unde ma duc, in gard?>> Atunci m-am trezit si am vazut pe cineva linga mine, dar am crezut ca-i mama mea care, din intimplare, dormea la mine in noaptea aceea. Cind m-am uitat mai bine, am vazut ca, de fapt, era un barbat imbracat intr-o camasa alba, cu mineci scurte. Chipul nu i l-am vazut. M-am speriat si am inceput sa tip. Am dat sa ma inchin, dar miinile imi intepenisera, asa ca mi-am facut semnul crucii cu limba. Atunci barbatul a disparut, sub ochii mei. Am chemat-o pe mama mea si am luat sticla de apa din frigider, pentru ca mi se facuse sete. Cind am pus-o jos, sticla a inceput sa se miste singura. Am intrebat-o pe mama mea daca a vazut si ea asta. Ca sa nu ma sperie, mama mea mi-a zis ca n-a vazut nimic.“
Morala povestirii ne-o dezvaluieste tot Monica: „La doua zile dupa asta, a murit un baiat de la DAEWOO, care arata exact in felul celui care mi s-a aratat mie. Dar stau si ma intreb, daca ar fi fost el, de ce ar fi venit la mine? Poate ca a fost un inger care voia sa ma avertizeze. Sau poate a fost altceva, asta nu mai stiu.“
„Am pacatuit ghicind noaptea“
Nu prea sintem lamuriti ce legatura avea visul din saptamina Calusului cu topirea fierului de calcat, asa ca o rugam pe Monica sa continue povestea, intrerupta chiar cind venise vorba de sfirsitul lumii.
„Oamenii cred ca Apocalipsa inseamna disparitia speciei umane. De fapt, din cind in cind, Dumnezeu vede ca Terra s-a suprapopulat, asa ca ne da razboaie, accidente de avion etc.“
E clar, am luat-o pe o panta gresita. Fortam o revenire la subiect si aflam de la interlocutoarea noastra ca nenorocirea cu fierul de calcat are la origine o sedinta de ghicit.
„Am darul ghicitului, pe care l-am dobindit de la Dumnezeu, dupa multi ani de rugaciuni. Am facut insa imprudenta sa ghicesc cuiva dupa apusul soarelui, ceea ce nu e bine. Intr-o noapte de luni spre marti, niste prieteni au avut nevoie de mine intr-un moment crucial. Atunci, din dorinta mea de a face bine, mi-am asumat acest pacat. Dupa care am avut neplacerea sa fiu bintuita de fortele raului. Stiu ca ghicitul e in contradictie cu biserica, dar eu, personal, nu cred ca e nimic rau in asta. In primul rind, pentru ca se face Sfinta Cruce, iar in al doilea rind, pentru ca nu poate fi ceva rau in a ajuta un om.“
Nu ne putem abtine sa o intrebam in ce fel poate fi ajutat un om daca-i ghicesti ca a doua zi va fi calcat de masina. „Pai da, poate fi ajutat, ca are timp sa se impace cu Dumnezeu“, ne lamureste ghicitoarea.
„Forte supranaturale mi-au scos mobilul de la incarcat“
Convinsi in continuare ca, dintr-o asa prezicere, nu ne-am alege decit cu o mare groaza, canalizam discutia catre ceea ce ne intereseaza cel mai mult: fierul de calcat.
„Se intimpla tot intr-o noapte. Dormeam cu patura trasa peste cap, pentru ca, de cind l-am vazut pe barbatul acela, numai asa pot sa adorm. Simteam linga mine, in pat, o prezenta benefica, asemanator unui ciine. La un moment dat, am inceput sa aud pocnituri din ce in ce mai dese, de parca ar fi pocnit niste sticle. Or, dupa cum vedeti si dumneavoastra, la mine in camera nu e nici o sticla. M-a cuprins iarasi frica, inerenta, dar combinata cu o stare de beatitudine si de liniste. Ceva inexplicabil. Dupa un timp, pocniturile au incetat. Cind m-am trezit, dimineata, am vrut sa aprind lumina, dar nu mai aveam curent. Atunci am intrat in dormitor si am vazut fierul de calcat in priza. Nu stiu cine ar fi putut sa faca asta, pentru ca eu, inainte de culcare, nu bagasem in priza decit incarcatorul telefonului mobil. Sint absolut sigura de asta.“
Monica tace. „Ei, si pe urma?“, intrebam noi, cu nervii intinsi. „Pe urma, nimic. Atit am avut sa va povestesc.“ Nici noua nu prea ne mai vin cuvinte pe limba.
„Eu nu vreau decit sa afle si alti oameni de ceea ce mi s-a intimplat. Eventual, sa publicati numarul meu de telefon, ca sa ia legatura cu mine“, mai spune evlavioasa domnisoara.
Sintem nevoiti sa ii aducem aminte ca multe lucratoare in bransa paranormalului dau bani pentru a-si vedea numele la mica publicitate. Monica pare sa inteleaga: „Atunci nu vreau decit sa relatati ce v-am povestit.“
Intrebam daca nu se teme ca, din toata istoria asta, cititorii sa nu inteleaga decit ca Monica a incurcat stecherele, punind in priza fierul de calcat. Iar acesta, avind termostatul stricat, s-a incins pina la topire, scurtcircuitind si alimentarea cu curent electric a apartamentului. Dupa care a inceput sa se raceasca si sa se contracte, provocind respectivele pocnituri.
Monica insa nu-si face nici o grija: a mai auzit varianta asta si, evident, o exclude de pe lista posibilelor explicatii. E ferm convinsa ca fierul de calcat a fost topit de forte supranaturale.
Raspunsul ei ne bucura: macar avem certitudinea ca, dupa ce vom asterne pe hirtie povestea ei, nu o sa avem parte de vraji sau de blesteme.
