Rezultatele anchetei cu privire la incidentul aviatic de la Popoveni, petrecut pe 3 august, nu s-au aflat nici pina astazi, dupa doua saptamini de la producere. Reamintim ca in dupa-amiaza acelei simbete, un avion sportiv tip Wilga a aterizat fortat pe o bostanarie din cartierul Catargiu, in timpul desfasurarii unui zbor de antrenament. Nu au fost victime si atit avionul, cit si planorul tractat de acesta au reusit sa aterizeze fara probleme deosebite. Asa cum a declarat si Cristian Smarandache, comandantul Aeroclubului Oltenia, cauza incidentului a constituit-o insuficienta combustibilului din rezervor. Desi ancheta demarata de comisia formata din reprezentanti ai Aeroclubului Roman si Ministerului Transporturilor nu s-a incheiat inca, se pare ca pana de benzina nu a fost o simpla intimplare nefericita. La Aeroclubul Oltenia, benzina se fura.
Din informatiile primite de la persoane care cunosc bine situatia de la Aeroclub, dar care doresc sa nu li se dezvaluie identitatea, se pare ca aprovizionarea cu combustibil a aparatelor de zbor se confrunta cu anumite „dificultati“, motivate de altfel. „Aviatia a devenit un mijloc de a obtine profit. La Craiova, si cred ca nu numai aici, avionul nu se alimenteaza suficient, pentru ca, dupa zbor, aparatul se mulge“.
Cu alte cuvinte, dupa fiecare antrenament, benzina ramasa in rezervor este scoasa si impartita „frateste“, de la pilot, pina la comandant. In asemenea conditii, si poate pentru ca, nu de putine ori, au aparut probleme la imparteala, alimentarea a inceput sa se faca mai de ochii soacrei, asa incit sa nu mai ramina mare lucru de muls.
Se pare ca aceasta a fost pricina incidentului de la Popoveni. Pilot a fost Marian Trocan. Inainte de zbor, mecanicul l-ar fi intrebat daca ii ajunge combustibilul pentru inca un start. Marian a raspuns afirmativ. Un zbor de „ridicare la termica“ a planorului – asa cum este numit in termeni de specialitate ceea ce a efectuat Wilga la acea ora- dureaza aproximativ 15 minute. Avionul consuma 70 de litri pe ora.
Pe 3 august, aparatul pilotat de Trocan nu a zburat mai mult de cinci minute, ceea ce inseamna ca nu avea mai mult de cinci litri in rezervor. Pilotul a pornit, a decolat, apoi, la 60-70 m deasupra cartierului Popoveni, motorul s-a oprit. A raportat prin statie pana de benzina, iar tinarul Salat – care se afla in planor – a auzit, a tras de declansator si s-a desprins de avion. Asa
s-au petrecut lucrurile si se pare ca sfirsitul a fost unul fericit, pentru ca, in alte conditii, o astfel de „scapare“ ar fi putut fi fatala.
Raspunzator de aceste greseli poate fi atit mecanicul care alimenteaza aparatele, cit si conducerea Aeroclubului, care inchide ochii de vreme indelungata la astfel de incidente.
De mentionat ca in urma cu vreo doi ani se pare ca s-au vindut vreo 800 de litri de combustibil de la aparate de zbor AN2. Vinovat poate fi si pilotul, care are obligatia sa verifice cantitatea de combustibil din rezervor, inainte de fiecare zbor. Lucrul nu ar fi deloc imposibil, daca ne gindim ca litrometrul mecanic se afla in imediata apropiere a pilotului. Iar experienta acestuia este de necontestat, Marian Trocan fiind absolvent al Scolii de Aviatie „Aurel Vlaicu“.
Cum explica Aeroclubul Oltenia incidentul din 3 august?
Incercind sa obtinem si un punct de vedere oficial privitor la ceea ce s-a intimplat pe 3 august, ne-am lovit de un adevarat zid al tacerii. Cristian Smarandache, comandantul Aeroclubului, ne-a „salutat“ cu formula: „Eu la Gazeta de Sud nu mai dau nici o informatie“. Argumentul sau forte a fost „lipsa de profesionalism“ a reporterilor GdS, care au indraznit sa mentioneze posibilitatea panei de combustibil, afirmatie facuta de Smarandache insusi, imediat dupa accident. Acum, la doua saptamini dupa eveniment, el isi retrage spusele, mentionind ca parerea sa este neimportanta, iar singurele concluzii corecte vor fi cele ale anchetei coordonate de Ministerul Transporturilor. El a exclus totusi posibilitatea furtului de combustibil, mentionind in treacat ca este vorba de persoane rau-intentionate, care doresc sa ii strice imaginea.
De altfel, „conspiratia tacerii“ este in mare forma la Aeroclubul Oltenia. Cristian Smarandache a refuzat sa raspunda la vreo intrebare concreta, invocind un ordin intern venit de la minister, prin care i se permite sa ofere relatii doar ziaristilor care vin inarmati cu un ordin scris, semnat si stampilat, din partea aceluiasi Minister al Transporturilor. Cerind sa vedem ordinul prin care i se interzice sa discute cu presa, ne-am izbit de un alt refuz categoric, argumentat printr-un presupus „secret de serviciu“ pe care acesta l-ar reprezenta.
De asemenea, nici angajatii Aeroclubului nu au voie sa ofere vreo informatie, intrucit seful lor, onor domnul Smarandache, le-a interzis cu desavirsire. Mecanicul avionului implicat in incident era – evident, intimplator – liber in ziua respectiva, asa ca singurul care poate oferi informatii este pilotul Marian Trocan. Dar cum si Marian Trocan este tot angajat al Aeroclubului…
Acum, singura speranta pentru aflarea adevarului, oricare ar fi acesta, este publicarea rezultatelor anchetei efectuate de Ministerul Transporturilor. Sperante palide insa, intrucit, din putinele informatii obtinute de la Cristian Smarandache, „anchetele in cazuri de accidente aviatice dureaza foarte mult“. Cam cit de mult? Cumva pina cind uita lumea, iar cazul se musamalizeaza? Sau pina cind, Doamne fereste, o sa moara cineva intr-o astfel de „intimplare“?
