Știați că în Calafat există o firmă de tricotaje care are mai mulți angajați decât Electroputere? Știați că femeile din Calafat tricotează pulovere pentru Hugo Boss, Pierre Cardin, Escada, Enzo Mantovani? Știați că problema cea mai importantă a întreprinzătorului despre care vorbim este că oamenii nu vor să vină la muncă? GdS vă prezintă povestea italianului care se roagă de șomeri să le ofere un serviciu.
Are 45 de ani, doi copii și a investit în România în urmă cu câțiva ani, după ce s-a căsătorit cu o olteancă din Calafat. Se numește Gianluca Mantovani și este un tânăr om de afaceri italian a cărui familie trăiește în lumea modei și a designului vestimentar, axat pe tricotaje. Compania sa, Maglierie Cristian Impex SRL, numără angajați aproape cât toți furnizorii Ford la un loc sau câți are Electroputere și își desfășoară activitatea în domeniul fabricării, prin tricotare sau croșetare, a altor articole de îmbrăcăminte (așa cum este denumit codul CAEN după care activează firma). În 2012, Gianluca Mantovani a ajuns la 1.300 de angajați, iar fabrica sa se dezvoltată pe vechea structură a fostei fabrici de confecții. Exportă în Italia întreaga producție. „De două ori pe lună pleacă tirurile la export. Absolut tot ce producem ajunge în Italia, iar de acolo, și în Germania și chiar America“, spune Gianluca Mantovani.
De la Hugo Boss, la Strellson și Enzo Mantovani
Italianul care a dezvoltat businessul cu tricotaje la Calafat provine dintr-o familie care are afaceri extinse în lumea designului vestimentar, o întreagă industrie a modei, care se bazează pe producția din Dolj. Din 1972, familia Mantovani are o rețea de magazine în diverse regiuni din Italia, în care vinde propria marcă de tricotaje, Enzo Mantovani, iar produsele lor sunt fabricate exclusiv la Calafat. Doar confecțiile textile sunt produse în altă parte. Femeile din fabrica lui Mantovani lucrează pentru branduri de renume: Hugo Boss, Escada, Pierre Cardin, Strellson și altele. Mâinile dibace din fabrica italianului fac și produse în serie mică, lucrate manual și de o complexitate mare. Un astfel de produs de marcă necesită poate zeci de ore de muncă, iar când ajunge în magazinele din Italia se poate vinde chiar și cu 400 de euro un pulover bărbătesc de cașmir, de exemplu. Familia Mantovani deține în Italia propria filatură, unde se produce firul de cașmir, astfel că este asigurată materia primă pentru fabrica din Calafat.
Fluctuații mari de personal
Fabrica are 35.000 de metri pătrați. Mii de suflete vin zilnic la serviciu. Ajungem aproape de închiderea programului și doar în două hale se mai lucrează. Sălile sunt imense, aproape la demisol, fără lumină naturală, dar ventilate corespunzător și cu suficientă lumină artificială. Zgomotul este la un nivel scăzut, iar mâinile femeilor nu se opresc deloc. Întreprinzătorul recunoaște că sunt fluctuații mari de personal în fabrica lui. Zi de zi să stai cu ochii în mașini sau în iglițele cu care lucrează nu este un lucru simplu. Într-o altă hală de producție, o serie de mașinării supravegheate de bărbați, de data aceasta, tricotează singure porțiuni de pulovere. „Sunt mașinării achiziționate pe un proiect cu finanțare europeană în valoare de 6,5 milioane de euro, proiect care se încheie anul acesta. Omul nu va fi înlocuit de mașini, pentru că acestea sunt ghidate şi programate tot de oameni“, explică Mantovani. Întreprinzătorul spune că în fiecare zi de luni el angajează personal. Pentru cei care vin din comunele limitrofe, transportul este gratuit, asigurat de firmă, dar și așa oamenii din zonă nu doresc să muncească la firma de tricotaje. „Cred că forța de muncă este o problemă generală. Oamenii preferă să stea în șomaj decât să vină la muncă. Se mulțumesc cu o găină sau cu un porc pe care îl cresc în curte decât să vină să muncească. Abia aștept să se deschidă podul peste Dunăre și să aduc de la Vidin oameni care să lucreze aici“, spune omul de afaceri. Întrebăm ce salarii le oferă angajaților, din moment ce ei nu se simt motivați să lucreze la firma lui și aflăm că salariul mediu brut pe fabrică este de 1.400 de lei, în funcție de numărul de ore lucrate. Adică, în medie, muncitorii ar lua 1.000 de lei net pe lună. În lunile de vară, atunci când comenzile pentru export sunt cele mai mari, angajații sunt nevoiți să stea peste program, susține Mantovani, dar pe perioada iernii intensitatea comenzilor se diminuează, iar lucrătorii sunt mai puțin ocupați. Despre cei care își dau demisia din firmă antreprenorul spune că pleacă fie în străinătate, fie intră din nou în șomaj. „Eu nu pricep un lucru: tu te duci în Italia și în alte țări și faci orice fel de muncă, de lucruri, dar acasă la tine, în casa ta, nu vrei să faci lucrurile acelea! De ce? Eu cred că românii sunt persoane agreabile, au capacități multe, dar sunt leneși unii dintre ei. Dacă un român se pune cu un italian, să știți că e mai bun românul în multe privințe. Dar românii nu vor să muncească. Luni am avut recrutare de personal… Au venit două persoane. Una a ieșit imediat afară din fabrică și a mai rămas doar una, să vedem cât stă și aceasta“, susține întreprinzătorul. La 1.300 de angajați și în condițiile unei activități care presupune multă atenție și muncă fizică, apar frecvent fluctuații de personal.
Criza abia acum se simte în Italia
Deținătorul firmei Maglierie Cristian Impex spune că este mulțumit de fiscalitatea din România, pentru că „în Italia este și mai rău“, în schimb este total nemulțumit de legislația în domeniul muncii, „care permite oamenilor să stea în șomaj și să refuze locurile de muncă. În loc să fie încurajată munca…“. Reprezentantul Maglierie Cristian Impex susține că anul acesta a fost mai greu ca 2009 din punct de vedere al pieței de desfacere. „Criza nu s-a încheiat. Va mai dura un an, doi. În Italia, abia acum începe să se simtă criza la nivelul oamenilor simpli, care nu mai au bani pentru consum…“.