România este a doua ţară din lume, după China, dar înaintea Statelor Unite, ca suprafaţă cultivată cu pruni. Şi totuşi, recoltele în România sunt foarte slabe, iar majoritatea prunelor sunt folosite la fabricarea ţuicii.
Facultatea de Horticultură din Craiova a organizat ieri, la Hotel Jiul, cea de-a doua ediţie a simpozionului ştiinţific cu participare internaţională „Constrângerile prezente ale culturii prunului în Europa“. Cu această ocazie, 20 de cercetători din zece ţări şi-au împărtăşit impresiile românilor cu privire la cultivarea şi valorificarea prunelor.
80% din fructe merg la cazan
Prunul este al doilea pom fructifer, ca suprafeţe cultivate în ţara noastră, după măr. Livezile de pruni dau însă recolte neînsemnate, în condiţiile în care specialiştii prezenţi la simpozion au prezentat această cultură drept o oportunitate economică demnă de luat în seamă într-o agricultură eficientă. S-a vorbit cu această ocazie de faptul că, într-o cultură intensivă, un prun poate produce o recoltă medie de circa 100 kg, iar pe un hectar de livadă sunt aproximativ 1.000 de pruni, care ar da, în teorie, o recoltă de circa 100 de tone. Soiurile timpurii sunt vândute în pieţele din vestul Europei cu 10-12 euro/kg, însă chiar şi la un preţ de desfacere de 1 euro/kg, de pe un hectar de livadă cu pruni s-ar obţine un profit anual de circa 100.000 de euro, o sumă deloc de neglijat.
„E o tragedie că în România circa 80% din recolta de prune se foloseşte în procesul de distilare, pentru fabricarea ţuicii, spre deosebire de restul Europei, unde ponderea cea mai mare o are desfacerea de fructe proaspete. În acest domeniu agricol, criza economică de la noi nu există în ţările din Vestul Europei, pentru că în Occident fructele nu sunt un lux, ci un aliment obişnuit, folosit mai ales ca desert şi de care oamenii nu se pot lipsi“, a declarat organizatorul simpozionului, prof. univ. dr. Mihai Botu, din cadrul Facultăţii de Horticultură din Craiova.
În cadrul simpozionului, a fost prezentată şi o expoziţie de prune din diferite soiuri europene. La loc de frunte se aflau soiurile româneşti, precum Vâlcean şi Alutus, cu fructe de 80-90 de grame, obţinute la Staţiunea de Cercetare Pomicolă Vâlcea, aflată în subordinea Facultăţii de Horticultură din Craiova. Din păcate însă, soiurile obţinute de cercetătorii români sunt puţin apreciate în ţară, fiind cultivate în special în străinătate.
