43 de medici români au decedat în timpul gărzii, în ultimii ani. Este semnalul de alarmă tras de dr. Livia Davidescu, medic în cadrul Secţiei de Oftalmologie, de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova. Pe listă sunt şi medici din Oltenia. Cel mai recent caz a apărut la Spitalul Clinic Judeţean Arad, unde medicul cardiolog Cosana Claiciu s-a stins subit din viaţă în timpul serviciului, la doar 44 de ani.
De multe ori, medicii sunt suprasolicitaţi, lucrează încontinuu, uneori şi mai mult de 30 de ore. Într-un interviu acordat GdS, dr. Livia David vorbeşte despre ce înseamnă viaţa unui medic, despre gărzi, suprasolicitare.
Gazeta de Sud: Aţi făcut o listă cu medicii care au decedat în timpul serviciului. De câţi colegi din Oltenia vă aduceţi aminte că au decedat în spital, poate din cauza suprasolicitării?
Livia Davidescu: În spitalul nostru nu îmi aduc aminte să fi decedat vreun medic, deşi zilele trecute era să se întâmple o astfel de nenorocire. În urmă cu câţiva ani, un medic a făcut infarct şi a trebuit transportat cu elicopterul la Bucureşti. Pe listă, însă, sunt doi medici din Oltenia decedaţi prematur, ambii medici de familie, din Craiova, respectiv Caracal.
GdS: Cât de greu este pentru medici să facă faţă programului?
L.D.: Pentru medicii care efectuează gărzi, în special cei din sectoarele „fierbinţi“, cu un număr foarte mare de prezentări în gardă şi cu urgenţe vitale numeroase, precum UPU, ATI, chirurgie, programul este foarte solicitant. În UPU, de pildă, în anumite zile se poate ajunge la 600 de prezentări în 24 de ore, asta înseamnă o prezentare la şase minute pentru fiecare medic. Judecaţi, vă rog, ritmul de lucru, gândindu-vă că în şase minute trebuie să depistezi problema şi să iei cea mai bună conduită. E infernal!
GdS: De multe ori blamăm medicii. Ce ar trebui să ştim despre viaţa unui medic?
L.D.: Medicii sunt şi ei oameni, doar că sunt oameni antrenaţi să lucreze în orice condiţii de mediu, în orice moment al zilei, cu orice au la îndemână. De când eram studenţi am fost învăţaţi să nu putem spune „nu pot“. Ni s-a cerut încă de atunci să găsim soluţii la orice problemă. „The sky is the limit“ în profesia asta!
GdS: În ce condiţii lucraţi la Spitalul Judeţean Craiova?
L.D.: Lucrez la SCJU Craiova de 17 ani. E a doua mea casă şi nu pot fi complet obiectivă. Puteţi să mă întrebaţi asta din nou, după ce ni se renovează secţia? Şi după ce mi se repară retinofotul? Ce pot să vă spun acum e că oamenii, de la toate nivelurile, se străduiesc să facă faţă provocărilor zilnice, căci medicina nu e niciodată previzibilă, dar presiunea pe noi e mare, căci ne dorim mult să ţinem ritmul cu progresul, extraordinar de rapid în lumea medicală.
GdS: De ce credeţi că în România au început să apară tot mai multe cazuri de medici decedaţi în timpul programului?
L.D.: Decesul medicilor în gardă sau imediat după gardă, în România, ar trebui să facă obiectul unui studiu extrem de serios. Un studiu cu fundament ştiinţific, care să descopere tocmai factorii de risc. Lista publicată de noi reprezintă punctul de pornire, este unul dintre scopurile pentru care a fost iniţiată. Cred că stresul a stat la baza tuturor deceselor. Nu uitaţi că media de vârstă la cei peste 40 de medici decedaţi subit a fost de 51 de ani. Speranţa de viaţă în România este de 75 de ani, deci medicii dispăruţi au murit cu 25 de ani mai devreme. Clar că nu e ceva în regulă, clar că stresul e factorul primordial. Şi ştiţi de ce? Întrucât cei mai mulţi dintre ei nu aveau nicio boală preexistentă. Erau perfect sănătoşi, dar au murit subit la vârste tinere şi foarte tinere. Ne dă mult de gândit.
GdS: De multe ori, medicii aleargă din spital în policlinică, în clinica privată, uneori nu dorm mai mult de 24 de ore. Ce ar trebui făcut în acest sens pentru siguranţa lor şi a pacienţilor?
L.D.: Da, unii dintre noi lucrează şi în privat. Nu uitaţi că la medicii din spital gărzile sunt obligatorii, deci nu ai cum să le eviţi. Privatul este opţional, aşa că nimeni nu te poate obliga după gardă să mergi în privat, ai propriul arbitru, poţi sau nu să faci faţă. Niciun medic nu e aşa inconştient încât să îşi forţeze limitele, riscându-şi nu numai sănătatea sa, dar şi calitatea actului medical. De ce ar risca un malpraxis? Chiar nu merită să riscăm!
GdS: Cum este viaţa medicilor din străinătate? Şi acolo apar cazuri de deces ale medicilor în timpul programului?
L.D.: În străinătate, de pildă în UK, colega mea anestezistă îmi spunea că medicilor li se furnizează de către angajatori abonamente la sălile de fitness şi la spa. Pentru că interesul angajatorilor este ca medicii să fie în formă şi relaxaţi. Şi acolo se înregistrează cazuri de burn-out, evident.
GdS: Ce ar trebui să facă şi să înţeleagă guvernanţii din tot ceea ce se întâmplă în acest moment cu medicii şi cadrele medicale, în general?
L.D.: Demersul nostru legat de recunoaşterea gărzilor ca vechime nu e unul ce vizează doar guvernanţii. Ne dorim ca el să fie transpartinic şi iniţiativa legislativă pe care o dorim să fie sprijinită atât de putere, cât şi de opoziţie. Parlamentul este cel ce poate legifera propunerile noastre, extrem de simple şi de coerente.
Dorim ca miile de zile de gardă petrecute în spital într-o viaţă de medic să conteze ca vechime. Cei care au făcut gărzi au în plus faţă de ceilalţi, care nu au făcut, 4-10 ani de muncă. Uzura fizică şi stresul nu pot fi similare, în această situaţie.
O altă idee ar fi ca gărzile să aibă nu mai mult de 12 ore, cum se întâmplă în UE. E o perioadă mai uşor de suportat de către organism, au indicat studiile.
După cum vedeţi, nu ne dorim lucruri şocante, nu vrem pensii speciale sau să ne pensionăm la 40-45 de ani.
GdS: Ce aţi schimba în sistemul de sănătate?
L.D.: Din perspectiva studiilor mele de masterat în domeniul managementului unităţilor sanitare, vă răspund simplu. Aş institui transparenţă, în tot și în toate, de la banii ce intră în sistemul public de sănătate până la numărul de pacienţi ai fiecărui medic. Ştiu, sună utopic, dar fără de asta nu se va schimba niciodată nimic. Dacă nu îţi recunoşti slăbiciunile, nu poţi fi vreodată puternic, nici ca sistem sanitar, nici ca personal implicat în actul medical. În plus, aş lucra mult la comunicarea cu populaţia prin intermediul presei. Îmi doresc enorm să nu mai fim priviţi ca oile negre ale societăţii. Presa are un rol esenţial în schimbarea percepţiei, nedrepte, zic eu, a oamenilor.
