Emanuel Dicu este elev în clasa a X-a la Colegiul Național „Frații Buzești“ din Craiova, cunoscut pentru performanțele la informatică pe plan internațional ale elevilor săi. De curând, Emanuel a obținut medalia de aur la Olimpiada Pluridisciplinară din Iacuția, Rusia. Aceasta se adaugă medaliilor de argint de la Olimpiada Balcanică pentru juniori și celor de aur și argint de la Concursul Internațional de la Shumen. Pasiunea pentru informatică a început din primul an de gimnaziu. Pașii spre performanță i-au fost îndrumați de profesorul de la clasă, Marius Nicoli, care spune despre Emanuel că acum strânge foarte ușor copiii în jurul lui. Într-un interviu acordat pentru Gazeta de Sud, olimpicul Emanuel Dicu povestește despre experiența de la concursul din Rusia, dar și despre faptul că primul său model, care l-a inspirat să lucreze și mai mult, a fost chiar o colegă de clasă, și ea olimpică la informatică.
GdS: Ai obținut aur la Olimpiada pluridisciplinară din Iacuția, cum a fost acest concurs?
Emanuel Dicu: Concursurile internaționale vin ca un fel de premiu în urma probelor de baraj pe care noi le susținem de-a lungul anului în țară. Aceste concursuri internaționale, printre care se numără și cel din Iacuția, sunt chiar mai ușoare ca selecțiile din țară. Mi-a plăcut foarte mult experiența acestui concurs pentru că s-a desfășurat în Rusia, în Siberia, și cultura lor era total diferită de a noastră.
GdS: Spuneai că aceste concursuri sunt ca niște premii pentru trecerea probelor de baraj din țară…
E.D.: Aceste concursuri sunt ca premii pentru că reprezintă ultima etapă, și indiferent de rezultatul pe care îl obții la concursurile internaționale nu mai ai posibilitate să te duci la alt nivel. Și probele de selecție din țară, în special cele de la seniori, sunt foarte multe și foarte grele. De exemplu, eu am trecut de faza județeană, de cea națională și apoi am trecut încă alte cinci baraje ca să pot ajunge aici. Materia este mai multă decât cea de la clasă, este complexă și trebuie să depunem mult efort.
GdS: Medaliile anterioare au fost la Balcaniadă, la concursul de la Shumen, și acum ai ales Rusia. Ce te-a determinat să alegi olimpiada din Rusia?
E.D.: Am avut posibilitatea să aleg între Balcaniadă și această olimpiadă pluridisciplinară și am ales-o pe aceasta pentru că regula spune că putem participa până la clasa a X-a și era singura posibilitate să mă duc să vizitez această zonă a pământului. Am vrut o experiență nouă și am ales Iacuția în loc de Balcaniadă.
GdS: Ce ți-a adus această experiență?
E.D.: Olimpiada a fost una pluridisciplinară și am reușit să cunosc și olimpici de la alte materii – fizică, matematică și chimie – cu care m-am întâlnit acolo. Ce m-a impresionat a fost cultura și modul în care au organizat evenimentul. Am avut toate condițiile și ne-au plimbat prin multe locuri. Cultura lor este total diferită de a noastră. Mi-au plăcut foarte mult festivitățile de deschidere și de închidere. Au durat foarte mult și au fost foarte mulți oameni pe scenă. Erau mereu între 30 și 50 de persoane, care aveau diferite roluri.
„Îmi doresc să fac performanțe la concursuri“
GdS: Ai trecut în clasa a XI-a. Te-ai gândit ce vrei să faci pe viitor?
E.D.: Voi continua să mă pregătesc la informatică pentru concursurile și olimpiada națională de informatică de anul viitor. La viitor nu m-am gândit. Nici la facultate nu m-am gândit foarte bine. Momentan, vreau să dau tot la aceste concursuri în următorii doi ani de liceu, cât mai am, și după aceea o să mă gândesc la ce voi face.
GdS: Ce te motivează să continui să participi la noi olimpiade?
E.D.: Mă motivează faptul că îmi place foarte mult informatica și rezultatele pe care le-am obținut de-a lungul timpului.
GdS: Ce îți place să faci în timpul liber?
E.D.: Uneori lucrez câteva ore bune la informatică, dar nu înseamnă că o fac ca să obțin rezultate. Fac asta pentru că mie îmi place să lucrez la informatică. În restul timpului, îmi place foarte mult să vizitez locuri noi și acesta este unul dintre motivele pentru care anul acesta am ales olimpiada din Iacuția și nu Balcaniada. Am mulți prieteni din clasă, de la concursuri cu care mă întâlnesc și discutăm diverse lucruri. Îmi place din când în când să lucrez și la matematică probleme care mă ajută la informatică. Sunt probleme care nu seamănă foarte mult cu cele de la clasă.
GdS: La școală ești antrenat de profesorul de la clasă, Marius Nicoli, care spune despre tine că strângi foarte repede copii în jurul tău…
E.D.: Domnul profesor organizează întâlniri în care ne arată chestiuni noi, dar mai organizează și pregătiri cu toți elevii interesați de informatică și ne pune să facem schimb de experiență. Fiecare vine cu diverse probleme de informatică. Îmi plac foarte mult aceste întâlniri, pentru că și mie îmi place foarte mult să fiu profesor, oarecum, și pot veni cu probleme interesante de acasă, pe care eu le-am lucrat și am considerat că sunt interesante și pentru ei. Îmi place foarte mult și probabil că și domnul profesor a observat că mă atrage acest tip de schimb de experiență.
„Înainte de un concurs nu îmi impun un anumit rezultat“
GdS: Cum ai descoperit informatica?
E.D.: Mă jucam pe calculator de la trei-patru ani. Mi-au plăcut foarte mult jocurile pe calculator și în clasa a V-a am zis să încerc și la olimpiadă și m-am calificat la națională, mai mult din noroc. M-am calificat la limită și de acolo am continuat să lucrez și am ajuns ceea ce sunt acum.
GdS: Cât de greu este să te menții la acest nivel? Simți presiunea mai mare înainte de o competiție, te simți dator să egalezi rezultatele?
E.D.: Eu consider că este presiune când îți propui să obții un anumit rezultat, când îți impui un standard care este foarte greu de atins. Și atunci există presiune și riscul de a claca, dar eu nu îmi impun neapărat un standard, ci îmi impun să lucrez să devin cât mai bun, pentru că știu că dacă fac chestia asta, până la urmă rezultatele tot vor veni și am dovedit de atâtea ori că asta se întâmplă și deci presiune nu există la nivel așa mare. Dar există emoțiile înainte de concurs, care pentru mine sunt emoții constructive pentru că reușesc să mi le gestionez.
GdS: Cum gestionezi emoțiile?
E.D.: Încerc să mă calmez și să mă gândesc la altceva. Mai revin emoțiile. De fapt, emoțiile trec în momentul în care văd subiectele și devin stăpân pe situație, și reușesc să le duc până la capăt.
GdS: Cum au contribuit părinții la realizarea acestei performanțe?
E.D.: Știu că nu s-au gândit că o să progresez atât de mult. Dar pe la început știu că mama mă mai ajuta. Mai ales în clasa a V-a, înainte de olimpiada județeană la informatică, am fost la un alt concurs, la Info Oltenia, la care am luat zero puncte. A fost cel mai mic punctaj. Atunci m-am demoralizat foarte tare. Eram pe punctul să renunț. Îmi aduc aminte că în aceeași perioadă cu olimpiada județeană de informatică era și concurs sau olimpiadă de matematică și înclinam să mă orientez spre matematică, dar mama a zis să mă duc la olimpiada de informatică. M-a ajutat să mă calmez și m-a încurajat să aleg informatica.
GdS: De ce crezi că te-a îndrumat spre Informatică?
E.D.: Nu știu, probabil a fost doar instinctul de mamă, dar a nimerit-o.
Primul model al său, colega de clasă
GdS: Ai modele în domeniu pe care ai dorit să le urmezi?
E.D.: Evoluția mea la informatică a fost cam așa: întotdeauna îmi fixam un model pe care îmi doream să îl depășesc și lucram până ajungeam cam la același nivel cu acea persoană, apoi îmi fixam altă persoană, și asta m-a ajutat foarte mult.
GdS: Care a fost primul tău model și care este actualul model?
E.D.: Primul model a fost colega mea de clasă Alexandra Udriștoiu, care a început în clasa a VI-a să pună accent pe informatică și m-a depășit serios. A trecut repede prin materie. Prima dată am zis că vreau să știu ce știe ea, deci m-a ajutat. Și apoi am ajuns în lotul național și am cunoscut și alte persoane, iar acum nu mai am un singur model, învăț de la fiecare câte ceva. Odată ce am ajuns în lot, am găsit foarte multe persoane pasionate de informatică de la care am avut și am ce să învăț de fiecare dată când ne vedem.
GdS: Ce îți place, de fapt, la informatică?
E.D.: Îmi place că această comunitatea este deschisă, informațiile sunt publice, există arhive pe internet și orice ai vrea să înveți poți să înveți de pe internet și de la alte persoane.
GdS: Ce ți-au adus aceste experiențe internaționale?
E.D.: Mi-au adus încredere că pot să îmi creez un viitor în informatică.
