Genelia Petrescu, profesor de biologie la Colegiul Național „Frații Buzești“, premiată de Ministerul Educației pentru performanțele obținute cu elevii pe plan internațional
Genelia Petrescu, profesor de biologie la Colegiul Național „Frații Buzești“, premiată de Ministerul Educației pentru performanțele obținute cu elevii pe plan internațional
Genelia Petrescu, profesor de biologie la Colegiul Național „Frații Buzești“, premiată de Ministerul Educației pentru performanțele obținute cu elevii pe plan internațional

Cadru didactic cu mulți ani de experiență, Genelia Petrescu este cunoscută pentru faptul că reușește să inspire elevilor săi pasiunea pentru studiul biologiei, iar bagajele de cunoștințe pe care le acumulează îi fac pe cei mai curajoși campioni la concursurile internaționale. Pentru reușitele sale, Genelia Petrescu este prezentă anual la galele de premiere a înaltei performanțe de la Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Aceste momente constituie recunoașterea unei munci deloc ușoare, cu sine și cu ei, pentru că nu de puține ori dascălul se confruntă cu căderea psihică a elevilor, generată de mai mulți factori, peste care trebuie să îi învețe să treacă. Pentru a rămâne în competiție, motivația trebuie să învingă, aspecte pe care dascălul Genelia Petrescu le pune în evidență în interviu următor.

GdS: Doamna profesor Genelia Petrescu, an de an reușiți să obțineți rezultate cu elevii atât la concursurile naționale de biologie, cât și la cele internaționale. În acest fel, și anul acesta ați ajuns la festivitatea de premiere de la Ministerul Educației. Cum vi s-a părut festivitatea?
Genelia Petrescu: Copiii au fost valorizați așa cum trebuie. Mi se pare ceva frumos și în același timp normal. Este greu să le explici unor copii de ce trebuie să renunțe la niște lucruri, și o fac cu atâta dezinvoltură încât ajung să aibă și ei momentele lor de cădere, când realizează ce au pierdut din ale vieții de licean. Dar niciodată, după cum se știe, un câștig nu vine fără o pierdere pe măsură sau invers.

GdS: Cum reușiți să-i mobilizați când au momente de cădere?
G.P.: Sincer, mi-e greu și mie, pentru că nu cad toți deodată, să zic că îi adun undeva și încep să le fac psihoterapie de grup. Cad pe rând și atunci îmi este foarte greu, pentru că și eu sunt om, și mie îmi este greu de multe ori, iar pe mine nu are cine să mă ridice, eu trebuie să-mi găsesc singură puterea. Și o cădere psihică nu contează, pentru că realizează că ceea ce pierd în anumite momente câștigă în altele, și este o cursă pe termen lung. Așa este viața!

GdS: Ce anume îi demoralizează pe elevi? Care sunt elementele care le provoacă acea cădere psihică?
G.P.: Dacă ar fi să grupez, aș grupa în două categorii lucrurile astea. O categorie ar ține de volumul de muncă, care este enorm comparativ cu clasa. Cam două din căderile pe care le au în timpul unui an sunt din cauza volumului de muncă, pentru că noi nu ne permitem să avem un eșec. Eșecul ar însemna anularea cursei și să mai aștepți încă un an. Al doilea aspect ar ține de viața lor. Se mai îndrăgostesc și ei, și atunci apare lupta care se dă în interiorul lor. Și dacă pe oamenii mari îi doboară, cum o fi cu ei, care sunt atât de fragili? Trebuie să învețe, la vârsta lor, că trebuie să facă alegeri pe care adulții nu le pot face uneori. Cam acestea sunt cele două categorii de probleme.

GdS: Care sunt facilitățile pe care le au elevii după ce fac aceste sacrificii?
G.P.: Copiii care au obținut o mențiune sau participare la o olimpiadă internațională au acces fără examen la orice universitate din țară. Am exemple de elevi care pe baza rezultatelor de la olimpiadele internaționale au fost acceptați la universități de medicină din străinătate fără nici o problemă, pentru că ei capătă pe parcurs și o anumită dezinvoltură, care le permite să participe la interviurile organizate de universități cu totul alt bagaj și lejeritate. Nu mai sunt crispați că ar putea avea competitori din alte țări, pentru că deja au participat la competiții. Nu este de neglijat faptul că există tot felul de premii în bani pe care copiii le obțin de la școală, primărie, prefectură, ONG-uri. Am avut premii care au constat în burse. La acestea se adaugă și premiile de la minister. Este foarte multă lume care apreciază valoarea, ceea ce este un lucru lăudabil. Dacă sunt trei-patru oameni care apreciază valoarea, înseamnă că nu am sărăcit de tot.

GdS: Participând la festivitatea de la Ministerul Educației, cum vi s-a părut: a crescut sau a scăzut numărul elevilor care fac performanță?
G.P.: Depinde de disciplină. Chiar și la biologie nu mai este la fel de motivant cum a fost odată, însemnând pe timpul la Claudiu Mirescu, care ar fi avut toate porțile deschise cu un premiu internațional. Acum nu mai este suficient doar un premiu la o olimpiadă, chiar și internațională, ca să poți accede la o facultate de prestigiu. În afară de aceasta, nu putem să ne comparăm cu domeniul IT-ului, colegul meu de la informatică tot timpul va avea copii care vor merge la olimpiade. Dumnealui are suportul material pentru asta, în sensul că se știe că IT-ul este zona cea mai plătită oriunde în lumea asta, și atracția vine de la sine. În schimb, în ceea ce privește biologia, medicina sau orice ar fi domeniul biologiei este mai restrictiv, presupune așezare, foarte mult timp pentru studiu.

GdS: Care sunt tendințele elevilor care studiază biologia, se îndreaptă mai mult spre medicină sau spre cercetare?
G.P.: N-aș putea să dau un procent. Dar am sesizat, gândindu-mă la asta zilele trecute, că mai mult pentru cercetare au optat, deși erau setați pentru medicină, nu de mine, ci era alegerea lor. Cei care au rămas în România au ales medicina și chiar lucrul cu bolnavul. În schimb, îl am pe Claudiu Mirescu, care nu a acceptat varianta aceasta, a susținut rezidențiatul pe anatomie patologică și e rezident, iar cel mai bun prieten al lui, în sens științific, este microscopul. Dintre cei care au plecat în străinătate, în afară de Teodora Filipescu, care este la Medicină, toți ceilalți sunt pe științe, inclusiv Dan Mirea. Oana Păun a ales cercetarea în genetică și a fost acceptată la un master la cel mai important centru de cercetări genetice din Londra. Sunt foarte mândră de ei. O mai am pe Cristiana Dimulescu, care este în Germania, la Munchen, tot pe cercetare. Dintre absolventele de anul acesta, este Alexandra Negoiescu, care este la medicină în Heidelberg. Deci, într-adevăr, aș putea spune că balanța înclină în favoarea cercetării. Eu știu ce-i atrage pe ei în domeniile genetică și neuroștiințe, sunt domenii foarte vaste.

GdS: Cine îi consiliază pentru admiterea la o universitate de peste granițe?
G.P.: Deja se trag unii pe alții. Eu nu trebuie să semnez decât scrisorile de recomandare. În rest, deschizătorii de drumuri i-au învățat pe ceilalți. Au un grup pe facebook cu mai mulți din țară și din străinătate. Pentru astfel de informații nu sunt solicitată, pentru că au destule surse.

GdS: Sunt mai mulți elevi tentați să studieze în străinătate?
G.P.: N-aș putea să spun. A fost un val de plecări dincolo, dar sunt și copii care au plecat spre București, Cluj sau au rămas în Craiova, și pentru asta ar trebui să fim cu toții fericiți.

GdS.: Educația de calitate, cu performanțe, asigură apoi o carieră pe măsură?
G.P.: Aici aș răspunde nuanțat. Nimeni nu asigură nimic nimănui, dacă este să răspund cinstit. Eu am învățat că omul sfințește locul, pentru că dacă stai că nu ai bani de nu știu ce probleme profesionale, te cramponezi de lucruri mărunte, atunci apare piedica și nu se mai vede treapta următoare.