Acest articol este consacrat grădinilor pe care am reuşit să le văd în deplasările mele prin lumea largă şi care m-au impresionat foarte mult. Înaintea prezentării câtorva dintre ele, mă voi referi la două locuri de poveste din ţara noastră:
*Grădina Botanică “Dimitrie Brândză” din Bucureşti a fost înfiinţată în anul 1860 având o suprafaţă de 18,2 hectare din care 17,5 hectare găzduiesc expoziţia în aer liber cu peste 10.000 de specii de plante, iar 3.800 de metri pătraţi sunt ocupaţi de sere. Expoziţia pe care am vizitat-o împreună cu soţia mea în diferite anotimpuri ale anului este divizată în 12 sectoare tematice, fiecare dintre ele cu farmecul său: zona decorativă; plante rare; plante mediteraneene; grădina italiană; iridarium; rosarium; grădina bunicii; grădina istorică; grădina cu remedii/specii utilizate în tratamentele populare şi fabricarea produselor farmaceutice; colina coniferelor; insula şi flora Dobrogei.
*Grădina Botanică “Alexandru Borza” din Cluj-Napoca de pe o suprafaţă de 14 hectare conţine peste 10.000 de specii de plante din toată lumea. M-au impresionat Grădina japoneză cu o poartă sacră tradiţională şi Grădina romană/Grădina lui Pliniu cu unele vestigii arheologice din vechea colonie Napoca printre care o statuie a Zeiţei cerealelor şi a pâinii, Ceres şi 2 sarcofage antice.
Continui cu evocarea altor locuri de pe meleaguri străine care mi-au umplut mintea şi sufletul cu impresii puternice:
*Grădina Luxemburgului/Jardin du Luxembourg din Paris a fost înfiinţată în anul 1612 la solicitarea Mariei de Medici. În perioada Primului Imperiu Grădina a fost restaurată sub coordonarea arhitectului Jean-François-Thérèse Chalgrin. Este o combinaţie fascinantă de flori multicolore şi sculpturi (L’acteur grec; Le Marchand des Masques; Le Triomphe de Silène; La Liberté éclairant le monde; Minerve à la Chouette; La Bocca della verità ş.a.).
*Grădinile Tuileries/Jardins des Tuileries amplasate în centrul Parisului au fost create în stil italian în anul 1564 la dorinţa Caterinei de Medici. Structura peisagistică a Grădinilor conţine: 6 alei pe longitudine şi 8 alei pe transversală; plantaţii de arbori masivi, peluze şi flori rânduite geometric; o fântână; o grotă; o menajerie; o seră de portocali transformată în “Muzeul Orangeriei” ce funcţionează acum ca muzeu al artei moderne (aici am văzut, de pildă, ciclul de picturi ale lui Claude Monet, Nymphéas/Nuferii); statui din marmură; efigii reprezentând Ambiţia, Egoismul, Discordia şi Falsa Simplitate etc.
Jardin des Tuileries Foto: Moonik, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons
*Grădinile Palatului Versailles din proximitatea Parisului mi-au oferit imaginea memorabilă a unei splendide broderii pe o suprafaţă de circa 800 de hectare prin straturile de flori dispuse în oglindă şi prin boscheţii ornamentali, tunşi periodic care alcătuiesc adevărate labirinturi de ziduri verzi şi pasaje de trecere. Acestor frumuseţi naturale li se adaugă o multitudine de arbori şi arbuşti, fântâni şi bazine, statui pe teme mitologice. Un element important al Grădinilor îl constituie “Grota Thetis” terminată în anul 1670 care este împodobită cu trei grupuri statuare din marmură: grupul central îl reprezintă pe Zeul Apollo scăldat de Nereide (nimfe marine); cele două grupuri auxiliare înfăţişează caii şi carul Soarelui (o reprezentare metaforică a Regelui Ludovic al XIV-lea), precum şi pe Zeiţa Thetis. De asemenea, nu voi putea uita “Fântâna lui Neptun” reprezentându-l pe Zeul mărilor ieşind din apă într-un car tras de patru cai. Ani de-a rândul minunatele Grădini au fost realizate şi întreţinute cu participarea unor renumiţi arhitecţi şi grădinari ca Louis Le Vau, Charles Le Brun şi André Le Nôtre.
*Grădinile Palatului Schönbrunn de la Viena, a căror simetrie este determinată de aleile ortogonale şi diagonale, respectă principiile unei grădini în stil baroc şi în acelaşi timp se îmbină armonios cu arhitectura Palatului, fiind o continuare a decoraţiunilor interioare somptuoase. Planul de ansamblu al Grădinilor fusese avizat de către Maria Tereza în anul 1770. “Fântâna lui Neptun” a fost terminată în 1780, chiar înainte de decesul Împărătesei; statuile ei din marmură (Zeul mărilor Neptun, Zeiţa Thetis, o Nimfă) au fost create de sculptorul Wilhelm Beyer. Un reper de neuitat este Arcul triumfal flancat de câteva arcade “Glorinette” având deasupra sa un vultur imperial aşezat pe un glob şi înconjurat de mai multe trofee. În perioada 1880-1882 a fost construită Casa Palmierilor, o seră de dimensiuni monumentale.
*Grădinile Mirabell/Mirabellgarten din Salzburg datează de la sfârşitul secolului al XVII-lea, remarcându-se prin planurile geometrice proiectate de peisagistul austriac Johann Bernhard Fischer von Erlach şi prin cele 4 grupuri de sculpturi mitologice (Aeneas, Hercules, Paris, Pluto) create de artistul italian Ottavio Mosto. Grădinile au devenit accesibile publicului în timpul Împăratului Franz Joseph I.
Grădinile Mirabell, Salzburg Foto: Leonhard Lenz, CC0, via Wikimedia Commons
*Grădina Botanică/Botanischer Garten de la Berlin a fost amenajată în perioada 1897-1910 sub coordonarea arhitectului Adolf Engler; suprafaţa sa este de 43 de hectare unde se află aproximativ 22.000 de specii de plante. Cele mai vizitate din această Grădină sunt: Marele Pavilion unde se află un Bambus gigantic; Pavilionul Cactuşilor; Pavilionul Victoria care adăposteşte nufărul gigantic denumit “Victoria amazonica”.
*Grădinile Kew/Kew Gardens de la Londra create în anul 1840 pe un areal de 121 de hectare fuseseră anterior Grădini Regale; Regina Caroline şi Prinţesa Augusta au introdus primele plante exotice din alte ţări aduse de exploratorii britanici. Îmi amintesc vizitarea împreună cu soţia mea a Grădinii japoneze, a Grădinii mediteraneene şi a monumentului intitulat “Stupul” reprezentând relaţia dintre plante şi albine.
*Grădina Alexandrovski din Sankt Petersburg/fost Leningrad este un parc în stil englezesc a cărui denumire este legată de Ţarul Rusiei, Alexandru al II-lea care comandase plantarea în acel loc a 52 de specii de arbori. Proiectul din anul 1805 al Parcului a aparţinut arhitectului italian Luigi Rusca; iniţial nu a avut nicio statuie, dar în 1835 au fost amplasate copiile din marmură ale monumentelor executate de artistul italian Paolo Triscorni: Hercule Farnese şi Flora Farnese.
*Grădinile Botanice Regale/Royal Botanic Gardens de la Peradenya, o localitate situată la 6 kilometri de oraşul Kandi din Sri Lanka sunt renumite în întreaga lume pentru plantaţiile de orhidee pe o suprafaţă de peste 60 de hectare. Rămân recunoscător şefului Agenţiei Economice a României care în primăvara anului 1985 a organizat acea vizită memorabilă, arătând delegaţiei noastre ceea ce aş putea numi “Raiul de pe pământ” aflat la o sută de kilometri de Capitala sri-lankeză Colombo.
*Grădina Botanică din Batumi, centrul administrativ al Republicii Autonome Adjara din Georgia este amplasată în zona numită “Capul Verde” de pe malul Mării Negre pe o suprafaţă de 108 hectare. S-a deschis în anul 1912, fiind una din cel mai mari grădini de acest gen din fosta U.R.S.S. Conţine peste 2.000 de specii de plante din 9 regiuni fito-geografice: Asia de Est; America de Nord; Noua Zeelandă; America de Sud; Himalaya; Mexic; Australia; Mediterana; zonele subtropicale umede din Munţii Caucaz. M-au impresionat atât pe mine, cât şi pe Maria Cornelia următoarele atracţii: Lacul de liliac alb şi violet; Aleea bambusului; Grădina cu plante medicinale; Grădina japoneză cu minunaţii ei bonsai, micile lacuri şi cascade; Sera cu plante tropicale.
M-am referit la câteva “paradisuri verzi” unde am ajuns singur sau împreună cu regretata mea soţie. Totuşi, cele mai scumpe amintiri le am din Grădina Publică din Roman/judeţul Neamţ unde, în anii adolescenţei, am ascultat muzica fanfarei aflate în chioşcul din mijlocul lacului şi am sărutat pentru prima oară o colegă de liceu.
Autor Dan Mihai Bârliba
